Independența României, Ion C. Brătianu și Rusia

România și-a câștigat independența pe câmpul de luptă în războiul din 1877-1878 prin jertfa și sacrificiul soldaților români. Însă, uneori, o victorie obținută pe câmpul de luptă trebuie să fie dublată și de o victorie diplomatică. Lecțiile pe care le-a primit România după Războiul de Independență au fost mai puțin plăcute, dar se putea termina mult mai rău pentru români. Domnitorul Carol I și, în special, prim-ministrul Ion C. Brătianu au reușit să evite o ocupare a României de către Rusia.

Premierul Ion Brătianu și-a asumat toate eforturile diplomatice pentru a pregăti independența României. La 15 decembrie 1876 era parafat acordul dintre România și Rusia, ce prevedea trecerea trupelor rusești pe teritoriul românesc spre teatrul operațiunilor militare din Balcani, cu „respectarea suveranității și independenței României”.

• 52 de ani de la Apollo 16, penultima misiune care a dus omul pe Lună. Urmăreşte…
• De ce au dispărut vânători-culegătorii din Europa?

Brătianu era deplin conștient de faptul că îndeplinirea acordului depindea exclusiv de bunăvoința Rusiei, de aceea, pentru a-și asigura suportul unei mari puteri, el l-a rugat pe Carol I să obțină sprijin din partea Germaniei.

La 31 iulie 1877, la Cartierul General al Armatei Române, era primită o telegramă trimisă Domnitorului Carol de Marele Duce Nicolae, conducătorul forțelor rusești din Bulgaria, prin care cerea ajutor militar din partea României: „Turcii înghesuind multe trupe la Plevna ne înfrâng. Vă rog să faceți fuziune, demonstrațiune și dacă se poate să treceți Dunărea, așa cum doriți”.

Tot Ion C. Brătianu este cel care îl va convinge pe Carol I să se accepte cererea de ajutor din partea Rusiei și Armata Română să intervină în ajutorul soldaților ruși.

Rusia amenință România cu ocuparea teritoriului

Din nefericire pentru România, previziunile lui Ion C. Brătianu de la sfârșitul anului 1876 aveau să se adeverească. Sub pretextul că independența României încă nu era recunoscută și că „aliatul” rus îi va reprezenta corect interesele delegatul român, premierul român nu fost admis la discuțiile care s-au concretizat prin încheierea Tratatului de la San Stefano.

Clauzele tratatului au produs stupoare și frustrare în România. Deși României îi era recunoscută independența, Rusia anexa sudul Basarabiei (Bolgrad, Cahul, Ismail). Gestul Rusiei era o încălcare a Convenției din 15 decembrie 1876, prin care Rusia garantase integritatea teritorială a României. Rusia oferise României Drobrogea drept compensație pentru pierderea sudului Basarabiei, dar acest gest nu putea șterge durerea și frustrarea românilor. Toate forțele politice românești au respins cedarea sudului Dobrogei.

În replică, țarul Alexandru al II-lea a amenințat România cu ocupare țării și dezarmarea armatei. România a reacționat imediat. Domnitorul Carol I i-a scris țarului: „Armata română care s-a luptat la Plevna sub ochii împăratului și a alteței sale imperiale (Marele Duce Nicolae) va putea fi zdrobită, dar nu va reuși nimeni să o dezarmeze”.

Ruși aveau deja pregătite manifeste, precum și o proclamație pentru locuitorii Bucureștiului, ce urmau să fie transmise după ocuparea capitalei României.

Armata Română s-a repliat și a ocupat un dispozitiv, pe linia Calafat – Craiova – Slatina – Pitești – Târgoviște, care să-i permită să contracareze acțiunile ostile ale armatei ruse.

Congresul de la Berlin

Prin Tratatul de la San Stefano, Rusia și-a asigurat mari avantaje în estul Europei, avantaje care au determinat Anglia și Austro-Ungaria să protesteze împotriva tratatului. Pentru a evita noi conflicte a fost convocat Congresul de la Berlin, care a revizuit în parte din clauzele de la San Stefano. Deși nici la Congres România nu a fost admisă ca participant, totuși, Ion C. Brătianu și Mihai Kogălniceanu, ministrul de Externe, au putut să prezinte cerințele României.

Din păcate, Congresul de la Berlin (1878) a menținut hotărârea ca România să cedeze sudul Basarabiei în schimbul Dobrogei. Deși avantajele economice rezultate din Dobrogea erau mult mai mari decât cele oferite de sudul Basarabiei, România nu a acceptat principiul schimbului.

Autoritățile române s-au retras din sudul Basarabiei fără a semna vreun act cu cele rusești. Delimitarea frontierei în zona Dobrogei de sud a creat noi tensiuni între România și Rusia.

După experiența cu Rusia, Ion C. Brătianu și domnitorul Carol I au început să caute garanții de securitate pentru statul român în alte zone.

Vă recomandăm să citiți și:

Cum a rămas Ion C. Brătianu fără miros pentru toată viața

Ion C. Brătianu, premierul liberal care a scăpat de patru ori de la moarte. Două au fost atentate

Cine a decis intervenția Armatei Române în războiul ruso-turc din 1877

24 mai 1875 – înființarea Partidului Național Liberal

Sabina Cantacuzino, sfătuitoarea fraților Brătianu

Ionel Brătianu, Austro-Ungaria și Rusia

Alexandru G. Golescu, fondatorul Monetăriei Statului

Cum au vrut liberalii să reformeze România înainte de Primul Război Mondial

Cum s-au organizat liberalii imediat după ce s-a încheiat Primul Război Mondial

Liberalii și interzicerea comuniștilor

Liberalii și problemele industrializării României după Primul Război Mondial

Ionel Brătianu, despre intrarea țării în Primul Război Mondial: „Este o partidă în care România îşi joacă existenţa”

Liberalii și criza dinastică generată de principele moștenitor Carol

Influența lui Ionel Brătianu asupra Regelui Ferdinand a adus România în tabăra câștigătorilor

Liberalii și prima amenințare majoră a bolșevicilor asupra României

Cum a ajuns Ionel Brătianu președintele PNL și prim-ministru al României

Ionel Brătianu, Banatul și Take Ionescu

Politica externă a României în primul deceniu al secolului al XX-lea

Liberalii și dezvoltarea industriei românești de la sfârșitul secolului al XIX-lea

Primul guvern liberal din istoria României

Distanțarea României de Tripla Alianță și susținerea Transilvaniei

Aderarea României la Tripla Alianță, mijloc de asigurare a securității după obținerea independenței

Proclamarea Regatului României

Cum a pregătit diplomatic guvernul lui Ion C. Brătianu obținerea independenței României

Reorganizarea PNL după Primul Război Mondial

Ionel Brătianu, omul în fața căruia Antanta a șovăit, iar Puterile Centrale s-au amăgit

Nicolae Gane, primarul scriitor care a adus tramvaiul și apa la Iași

Cum au gândit liberalii viitorul politic al României Mari

Petre Sebeșanu Aurelian, primul economist și agronom din Academia Română

Grigore Procopiu: „Partidul Liberal e dator să dea țării o îndrumare, larg, dar adevărat democratică”

Ion Ghica, boierul liberal care susținea apariția unei industrii naționale

Vila Florica, locul de suflet al Brătienilor unde s-au luat mari decizii pentru soarta României

Vasile Lascăr, omul care a pus bazele poliției române moderne

Cum i-a impresionat liberalul Ionel Brătianu pe liderii Antantei

Ion Gheorghe Duca: „Am fost primul ministru care după Unire a mers în Transilvania”

I. G. Duca, marele om de stat care a sfârșit tragic

Vintilă Brătianu și politica liberală „prin noi înșine”

Constituția liberală din 1923 și „spiritul unei democrații desăvârșite”

Spiru Haret, matematicianul care a renunțat la o carieră academică de succes în Occident pentru a ridica România din analfabetism

Ion Nistor, artizanul unirii Bucovinei cu România, închis forțat la Sighet pentru că a fost ministru

Ion C. Brătianu și cea mai lungă guvernare din istoria democratică a României

Un moment cheie în istoria României: Ionel Brătianu la Conferința de Pace de la Paris

Ionel Brătianu, patriarhul României Mari