Cum au vrut liberalii să reformeze România înainte de Primul Război Mondial

Chiar în primele zile ale lui ianuarie 1914, liberalii se întorc la guvernare după trei ani de opoziție. Așteptările sunt mari, mai ales că guvernarea conservatoare reușise să aibă importante succese politice externe. După cel de-al Doilea Război Balcanic, România a reușit să își extindă teritoriul prin încorporarea Cadrilaterului, iar liberalii resimțeau presiunea pusă pe umerii lor de conservatori. Trebuiau să se ridice peste guvernarea conservatoare, iar pentru acest lucru liberalii aveau un amplu proiect de reformare a societății românești. Planul cu care liberalii au venit la guvernare nu trebuia să fie o surpriză pentru nimeni, chiar dacă avea să creeze un cutremur atât în clasa politică, cât și în societate.

Programul de guvernare al liberalilor fusese elaborat doar cu câteva luni înainte de a accede la guvernare și fusese aprobat de Congresul Partidului Național Liberal din 20 octombrie 1913, desfășurat la Bucureşti. „Sunt ferm hotărât să nu stau în fruntea Partidului Liberal, dacă la cea mai apropiată guvernare liberală nu vom putea înfăptui reforma electorală și exproprierea”, era avertismentul lansat de președintele liberalilor, Ionel Brătianu, înaintea congresului.

• 52 de ani de la Apollo 16, penultima misiune care a dus omul pe Lună. Urmăreşte…
• De ce au dispărut vânători-culegătorii din Europa?

La adunarea liberalilor, toți cei prezenți au votat în unanimitate reformele funciare și electorale dorite și de o mare parte din societatea românească.

Congresul declară că se impune continuarea reformelor începute în 1907 şi completarea lor prin dreptul de a întrebuința exproprierea, în anume condițiuni, cu o dreaptă despăgubire, înlesnindu-se astfel o repartiție a proprietății funciare mai conformă cu interesul general. Congresul mai declară că se impune neapărat schimbarea sistemului electoral de azi; trebuie modificată organizația corpurilor legiuitoare şi întocmit pentru Adunarea Deputaților colegiul unic al tuturor știutorilor de carte cu reprezentarea minorităților, neștiutorii de carte votând indirect în același colegiu”, astfel erau rezumate principalele reforme dorite de liberali.

O echipă tânără de politicieni

Partidul Național Liberal s-a instalat la guvernare cu o echipă ministerială întinerită, compusă din: Ionel Brătianu, prim-ministru și titular la Ministerul de Război, Emanoil Porumbaru ministru de Externe, V.G. Mortun la Ministerul de Interne, Alexandru Constantinescu la Agricultură și Domenii, Alexandru G. Radovici la Industrie și Comerț, dr. C. Anghelescu la Lucrări Publice, Victor Antonescu la Justiție, și I.G. Duca la Culte și Instrucțiune Publică. Din „vechea gardă” fusese păstrat doar Emil Costinescu, la Ministerul Finanțelor.

Imediat după constituirea noului guvern, prezidat de Ionel Brătianu, la 4/17 ianuarie 1914, și alegerea organismelor de conducere ale Parlamentului, liberalii au început rapid să își pună planul de guvernare în aplicare. Astfel, în şedinţa Adunării Deputaților din 24 februarie 1914 (stil vechi), liberalii au solicitat modificarea Constituției, astfel încât exproprierea marilor latifundii, împroprietărirea țăranilor și desființarea colegiilor electorale să fie posibile.

Reforma funciară și electorală

Inițiativa de modificare a Constituției a fost depusă de un grup de deputați liberali, în frunte cu Mihai Orleanu. El a cerut modificarea articolelor 19, 20 şi 132 din Constituție, încât Statul să fie autorizat „ca în anumite condiții și în schimbul unei drepte și prealabile despăgubiri să poată expropria marea proprietate de o parte din prisosul ei în folosul sătenilor”.

El a mai declarat că propunerea făcută este „departe de a lovi în dreptul de proprietate” ci, dimpotrivă, el va fi întărit „fiindcă vom armoniza interesele marii și micii proprietăți”, încât „vom răzima viața acestui Stat pe o pătură numeroasă de oameni tot mai interesați a apăra principiul proprietății și a conlucra la echilibrul social”.

Liberalii susțineau că jumătate din suprafața cultivabilă a ţării este „concentrată în mâna a 5.385 mari proprietari”, care exportă întreaga producție de grâu și porumb „încât nu mai rămâne o cantitate suficientă de produse care să asigure un trai decent pentru țărănime ce reprezintă 81,7% din populația țării”.

A doua mare problemă pe care liberalii voiau să o rezolve era accesul a tot mai multor cetățeni la sistemul electoral. „Nu este cu putință ca după 40 de ani de dezvoltare în toate ramurile simțitoare și strălucite progrese, România să trăiască formele politice din primele timpuri ale organizării ei constituționale și să continue a lăsa în afara de viața publică marea majoritate a cetățenilor ei”. Introducerea „votului universal” era reforma pe care liberalii o voiau introdusă în legea electorală și Constituție.

Conservatorii: „Reformele amenință să sape bazele Tronului și ale Statului”

Reformele dorite de liberali au creat un seism în rândul conservatorilor, principalii exponenți și apărători ai marilor latifundiari. Unul dintre liderii conservatorilor, P.P. Carp, i-a acuzat pe liberali că, prin reformele propuse, „amenință să sape bazele Tronului și ale Statului” român.

Liberalii nu au dat înapoi și chiar prin vocea prim-ministrului Ionel Brătianu au susținut necesitatea acestor schimbări:

Noi credem [..] că reformele pe care le cerem se impun şi că se vor face. Ele s-ar fi făcut și dacă noi nu am fi avut inteligența politică ca să ne facem organul lor de execuțiune. Repet aceasta pentru că voiesc să apară clar în ochii tuturor că avem convingerea adâncă că dispunem de toate forțele necesare pentru ca să le înfăptuim. Cred însă că este în interes superior ca asemenea reforme, întrucât depind de noi, să se facă într-o atmosferă de armonie și de liniște care singură le va da întregime caracterul pe care noi dorim ca să le aibă”.

Cum discuțiile despre aceste reforme s-au împotmolit, Regele Carol a dizolvat Parlamentul și a stabilit data alegerilor pentru noul Parlament ce avea și rol de Adunare Constituantă la 18 și 26 mai 1914. Alegerile au fost câștigate de liberali, atât la Senat (46,28%), cât și la Adunarea Deputaților (40,03%).

În mesajul de deschidere al noului Parlament, Regele Carol și-a exprimat încrederea în sprijinul parlamentarilor privind revizuirea Constituției.

Din nefericire, toate discuțiile aveau să fie blocate de izbucnirea Primului Război Mondial. Abia după război aceste reforme aveau să fie adoptate.

Vă recomandăm să citiți și:

Cum s-au organizat liberalii imediat după ce s-a încheiat Primul Război Mondial

Liberalii și interzicerea comuniștilor

Liberalii și problemele industrializării României după Primul Război Mondial

Ionel Brătianu, despre intrarea țării în Primul Război Mondial: „Este o partidă în care România îşi joacă existenţa”

Liberalii și criza dinastică generată de principele moștenitor Carol

Influența lui Ionel Brătianu asupra Regelui Ferdinand a adus România în tabăra câștigătorilor

Liberalii și prima amenințare majoră a bolșevicilor asupra României

Cum a ajuns Ionel Brătianu președintele PNL și prim-ministru al României

Ionel Brătianu, Banatul și Take Ionescu

Politica externă a României în primul deceniu al secolului al XX-lea

Liberalii și dezvoltarea industriei românești de la sfârșitul secolului al XIX-lea

Primul guvern liberal din istoria României

Distanțarea României de Tripla Alianță și susținerea Transilvaniei

Aderarea României la Tripla Alianță, mijloc de asigurare a securității după obținerea independenței

Proclamarea Regatului României

Cum a pregătit diplomatic guvernul lui Ion C. Brătianu obținerea independenței României

Reorganizarea PNL după Primul Război Mondial

Ionel Brătianu, omul în fața căruia Antanta a șovăit, iar Puterile Centrale s-au amăgit

Nicolae Gane, primarul scriitor care a adus tramvaiul și apa la Iași

Cum au gândit liberalii viitorul politic al României Mari

Petre Sebeșanu Aurelian, primul economist și agronom din Academia Română

Grigore Procopiu: „Partidul Liberal e dator să dea țării o îndrumare, larg, dar adevărat democratică”

Ion Ghica, boierul liberal care susținea apariția unei industrii naționale

Vila Florica, locul de suflet al Brătienilor unde s-au luat mari decizii pentru soarta României

Vasile Lascăr, omul care a pus bazele poliției române moderne

Cum i-a impresionat liberalul Ionel Brătianu pe liderii Antantei

Ion Gheorghe Duca: „Am fost primul ministru care după Unire a mers în Transilvania”

I. G. Duca, marele om de stat care a sfârșit tragic

Vintilă Brătianu și politica liberală „prin noi înșine”

Constituția liberală din 1923 și „spiritul unei democrații desăvârșite”

Spiru Haret, matematicianul care a renunțat la o carieră academică de succes în Occident pentru a ridica România din analfabetism

Ion Nistor, artizanul unirii Bucovinei cu România, închis forțat la Sighet pentru că a fost ministru

Ion C. Brătianu și cea mai lungă guvernare din istoria democratică a României

Un moment cheie în istoria României: Ionel Brătianu la Conferința de Pace de la Paris

Ionel Brătianu, patriarhul României Mari