Înmormântări prin incinerare, folosind o urnă în altă urnă, au fost descoperite în Franța

Arheologii au dezgropat două înmormântări prin incinerare din secolul I d.Hr. și 15 morminte din Antichitatea târzie în locul unde va fi construită o școală, în Suze-la-Rousse, sud-estul Franței.

Una dintre aceste înmormântări prin incinerare este într-o configurație neobișnuită de urnă aflată în interiorul unei alte urne mai mari. Rămășițele cinerare au fost descoperite pe partea de vest a unui drum rural mărginit cu blocuri de gresie și acoperit cu pietriș.

• Un bazin roman monumental, ascuns timp de 2.000 de ani, a fost dezgropat lângă Roma
• Prima „hartă biblică” încă influențează modul în care percepem granițele

Drumul are aproximativ 4 metri lățime și probabil a fost intens circulat, deoarece există șanțuri uzate la suprafață. Marginea de plăci nu a făcut doar ca drumul să fie robust; a protejat, de asemenea, înmormântările de sub drum de sedimentare. Acest lucru a lăsat solul din straturile de înmormântare relativ netulburat, în special în partea de sud a mormântului.

Cele două înmormântări prin incinerare constau din urne osuare cu depozite rituale secundare.

Prima dintre aceste două înmormântări prin incinerare

Prima a fost dezgropată în timpul studiului inițial al sitului, în 2020. Rămășițele cinerare ale unui adult tânăr, în jurul vârstei de 19-20 de ani, au fost depuse împreună cu un mic vas de sticlă într-o urnă cilindrică de plumb. Urna de plumb a fost apoi pusă într-o altă urnă cilindrică de piatră, mai mare, și acoperită cu un capac de piatră, acum spart.

În jurul urnei au fost depuse ofrande, printre care ceramică, o farfurie și o ceașcă realizată în tehnica „terra sigillata”, o lampă cu ulei și o ofrandă alimentară de carne de porc. Acestea datează între anii 20 și 60 d.Hr.

Cea de-a doua înmormântare

Cea de-a doua înmormântare are o sticlă în interiorul unui cofraj de plăci de gresie. Conține și depozite secundare de ceramică, o farfurie și o cană terra sigillata, un vas de sticlă și o lampă cu ulei. Arheologii cred că datează din aceeași perioadă cu cealaltă înmormântare prin incinerare.

Cele două ruguri de sub înmormântări conțineau mai multe fragmente de oase carbonizate și depozite ceramice în stare excelentă.

Un cimitir mare și aglomerat

Chiar la sud de acest mic sit funerar al Înaltului Imperiu se află un loc de înmormântare care datează între secolele al V-lea și al VIII-lea d.Hr. Din păcate, acest teren nu a fost protejat de pavele din gresie, iar lucrările agricole de-a lungul secolelor au agitat puternic straturile arheologice, relatează The History Blog.

Doar înmormântările foarte adânci și cele situate într-o zonă care acum este împădurită au fost ferite de distrugere, dar judecând după densitatea înmormântărilor supraviețuitoare, cimitirul era mare și aglomerat. Mormintele care au reușit să scape de plug sunt de tipuri mixte, inclusiv cofraj de țiglă dreptunghiulară, cofraj de ardezie și o combinație de cofraj de piatră, țiglă și lemn.

Vă recomandăm să citiți și:

Monede celtice de aur numite „Cupe curcubeu” au fost găsite pentru prima oară în Brandenburg

O mască antică din aur, veche de 1.000 de ani, ascundea un secret macabru

Scheletele unor gemeni vikingi, descoperite în morminte creștine din Suedia

Cele mai vechi urme de neanderthalieni găsite vreodată în Europa