Antillia, insula fantomă a portughezilor

Antillia, cunoscută și sub numele de „Insula celor șapte orașe”, este o insulă fantomă despre care se spunea că ar fi fost situată în Oceanul Atlantic, la vest de Portugalia și Spania.

Antillia apare pentru prima dată într-un portulan (hartă a porturilor) din secolul al XV-lea, care ar fi aparținut cartografului venețian Zuane Pizzigano.

• Mitul medieval care ascunde una dintre cele mai profunde teorii despre sufletul uman
• Legendele uitate care au modelat miturile arturiene: Iosif din Arimateea și primii Vânători ai Graalului

Acesta a fost descoperit printre mii de manuscrise din biblioteca renumitului colecționar Sir Thomas Phillipps în 1953, iar acum se află la Biblioteca James Ford Bell a Universității Minnesota din Minneapolis, SUA.

Paternitatea hărții se bazează pe legenda hărții, în care este menționat că „la 22 august 1424, Zuane Pizzi a creat această hartă”.

Unde credeau portughezii că s-ar fi situat insula?

Graficul ilustrează vestul Europei, nord-vestul Africii și o mare parte din nordul Oceanului Atlantic. În mod interesant, harta indică, de asemenea, insulele Madeira, care au fost descoperite de marinarii portughezi în 1419, și ceea ce pare a fi arhipelagul Azore.

Se crede că numele de Antillia derivă din portughezul „Ante-Ilha” („Insula dinainte” sau „Insula opusă”). Acest lucru poate fi referitor la faptul că insulele sunt reprezentate ca mase de pământ dreptunghiulare, care par a fi o „oglindire” a Regatului Portugaliei.

Potrivit unei vechi legende, Antillia a fost descoperită atunci când șapte episcopi vizigoți au părăsit continentul în urma cuceririi musulmane a Peninsulei Iberice, în 714. Pizzigano a încercat să înfățișeze și să numească cele șapte așezări de pe insulă; prin urmare, este cunoscută și sub numele de „Insula celor șapte orașe”.

Insula principală Antillia este prezentată în roșu cu inscripția „Această insulă se numește Antillia”. La nord se află insula albastră, denumită „Insula Diavolilor”, iar la vest este o altă insulă albastră denumită Ymana.

Insula fantomă nu a fost descoperită, dar mitul a persistat

Folosind harta lui Pizzigano drept sursă, mulți cartografi, precum Battista Beccario (1435), Andrea Bianco (1436), Paolo Toscanelli (1474), Grazioso Benincasa (1462, 1470, 1482) și Martin Behaim (1492), au continuat să includă Antillia de-a lungul secolului al XV-lea în hărțile lor.

Insula este menționată și într-o scrisoare a regelui Alfonso al V-lea al Portugaliei (din 10 noiembrie 1475), în care îi acordă cavalerului Fernão Teles „cele șapte orașe și orice alte insule populate” pe care le-ar putea găsi în vestul Oceanului Atlantic.

După 1492, atunci când nordul Oceanului Atlantic a început să fie navigat în mod obișnuit și a devenit mai precis cartografiat, reprezentările insulei Antillia au dispărut treptat de pe hărțile cartografilor.

Conform Heritage Daily, legenda celor șapte orașe a continuat să persiste în America Centrală și în Mexic, Antillia devenind, probabil, mitul din spatele legendei celor șapte orașe din ținutul fantastic numit Cibola.

Vă recomandăm să mai citiți și:

De unde provin 90% din deșeurile găsite la Marea Insulă de Gunoaie din Pacific?

Zeci de persoane, găsite pe o insulă nelocuită de la granița Greciei cu Turcia

Canada și Danemarca au decis să împartă o insulă arctică. Disputa a început secolul trecut

Specii umane străvechi ar putea fi încă în viață în pădurile din insula Flores