Bule dintr-un ocean antic au fost găsite în stâncile din New York

Oamenii de știință au descoperit bule dintr-un ocean antic care au fost prinse în rocă timp de aproximativ 390 de milioane de ani, o descoperire care ar putea aprofunda în mod semnificativ înțelegerea noastră despre modul în care oceanele evoluează și se adaptează la condițiile climatice în schimbare.

Micile cantități de lichid reprezintă ape populate cândva de pești mari, amoniți, scorpioni de mare uriași și trilobiți.

• Cum s-au schimbat planurile militare ale României după Războaiele Balcanice
• Cinci evenimente istorice petrecute de Crăciun care au schimbat lumea

Deși nu este cea mai veche mostră de apă înregistrată, se crede că acestea sunt cele mai mici bule dintr-un ocean antic care au fost studiate vreodată.

Apa de mare ascunsă a fost păstrată în roci de pirită de fier din nordul statului New York, observată de o echipă de cercetare care investighează o problemă importantă de mediu: arsenicul toxic care se scurge din roci.

În același timp, ei au observat defecte minuscule sub formă de grupuri sferice de cristale minuscule de pirită, cunoscute sub numele de framboide.

Bule dintr-un ocean antic, găsite prinse în roci

„Pentru început, ne-am uitat la aceste probe prin microscopul electronic și am văzut astfel de mini-bule sau mini-trăsături în framboid și ne-am întrebat ce sunt”, spune geochimista Sandra Taylor, de la US Department of Energy Pacific Northwest National Laboratory (PNNL), din statul Washington.

S-a folosit o combinație de tehnici de tomografie cu sondă atomică și spectrometrie de masă, care desfășoară impulsuri laser fin controlate și fascicule de electroni pentru a ioniza atomii și pentru a confirma că apa prinsă în roci era într-adevăr apă sărată și se potrivea cu profilul chimic al străvechii mări interioare din zonă.

Din dimensiunea minusculă a depozitelor de framboid, mai puțin de 10 micrometri, cercetătorii au putut deduce și condițiile în care s-au format acestea.

Apă veche de sute de milioane de ani

În perioada Devonianului Mijlociu, acum aproape 400 de milioane de ani, această mare s-ar fi întins de la locul în care se află astăzi Michigan până la Ontario, în Canada. Reciful său ar fi rivalizat în mărime cu Marea Barieră de Corali din Australia, cu creaturi asemănătoare trilobiților, cele mai timpurii tipuri de crabi potcoavă făcându-și casa subacvatică aici.

Nu este neobișnuit ca mineralele și pietrele să adăpostească lichide, dar rareori pot fi analizate la o scară nanometrică ca aceasta. Sarea gemă (sau halitul) este de obicei necesară pentru descoperiri de acest tip, dar oamenii de știință au demonstrat acum o tehnică similară pentru pirită, care este mult mai abundentă.

„Depunerile de sare din apa de mare prinsă sunt relativ rare în înregistrările de roci, așa că lipsesc milioane de ani din înregistrări și ceea ce știm în prezent se bazează pe câteva localități în care se găsește halit”, spune geochimistul Daniel Gregory, de la Universitatea din Toronto, din Canada.

Încetul cu încetul, clima s-a schimbat și a uscat marea interioară, fosilele prinse în sedimentele sale devenind rocile de pirită eșantionate în această cercetare sute de milioane de ani mai târziu.

Oceanele, în luptă cu schimbările climatice

Prin studiul continuu al acestor zăcăminte minerale, cercetătorii intenționează să afle mai multe lucruri despre modul în care oceanul a gestionat creșterea temperaturii, ceea ce ar trebui să ofere o indicație despre cum s-ar putea desfășura un scenariu similar astăzi, explică Science Alert.

Mai mult, cercetătorii intenționează să folosească tehnicile pentru a înțelege mai bine cum interacționează hidrogenul cu rocile. Stocarea și recuperarea în siguranță a unor cantități mari de hidrogen din rezervoarele subterane este o strategie care este explorată astfel încât elementul să poată fi utilizat ca sursă de combustibil cu emisii scăzute de carbon.

„Folosind această tehnică, ne-am putea da seama ce se întâmplă la nivel atomic, ceea ce ar ajuta apoi la evaluarea și optimizarea strategiilor de stocare a hidrogenului în subsol”, spune Taylor.

Cercetarea a fost publicată în Earth and Planetary Science Letters.

Vă recomandăm să citiți și:

Ce dezvăluie cel mai vechi ADN uman descoperit vreodată în Marea Britanie?

Originile șopârlelor, elucidate de o nouă fosilă din Scoția

Rezervor de apă cu țevi, din perioada romană, dezgropat în apropiere de Pompeii

Lipsa contactului cu lumina Soarelui poate ucide, dezvăluie mumia unui copil