Pietrele francezilor de la Carnac sunt mai vechi, mai mari și mai ciudate decât Stonehenge

Pietrele de la Carnac au inspirat povești și au alimentat mituri timp de mii de ani. De-a lungul coastei de sud a Bretaniei, în nord-vestul Franței, un câmp aparent obișnuit este împânzit cu aproximativ 3.000 de megaliți antici. Scopul lor original rămâne totuși un mister.

Pietrele de la Carnac au fost probabil așezate în timpul Neoliticului, înainte de apariția agriculturii în zonă. Se spune că pietreșe datează din anul 4.500 î.Hr., dar se crede că acestea au fost mutate pe teren în regiunea Carnac, în jurul anului 3.300 î.Hr.

• De ce europenii au încetat să construiască morminte megalitice acum 5.000 de ani?
• Un peisaj antic dezvăluie rămășițele oamenilor care au trăit acum 100.000 de ani

În orice caz, pietrele par să fie mai vechi decât monumentul Stonehenge din sudul Angliei, care se estimează că a fost construit în numeroase etape între anii 3.000 î.Hr. și 2.000 î.Hr.

Pietrele de la Carnac, un „templu” cu posibile semnificații spirituale

Pietrele de la Carnac reprezintă cea mai mare colecție de megaliți străvechi din lume. Mii de pietre sunt răspândite în întreaga zonă de aproximativ trei kilometri, potrivit IFL Science.

Majoritatea sunt sculptate din granit luat din împrejurimi, dar unele dintre ele par să provină din carierele din estul orașului Le Manio, aflate la o distanță de până la 40 de kilometri. Este o performanță aproape incredibilă, având în vedere că acest lucru a avut loc cu peste 6.000 de ani în urmă.

Deși multe din pietre au fost așezate într-un mod repetitiv și ordonat, nu sunt uniforme și pot fi împărțite în categorii diferite, în funcție de forma și aliniaentul lor, cunoscute sub numele de Le Ménec, Kermario și Kerlescan.

Încă de la începutul secolului al XIX-lea, pietrele de la Carnac au fost descrise ca un „templu”, care probabil a avut o semnificație spirituală.

Miturile care au învăluit locul

Au existat chiar și încercări de a dovedi că pietrele au fost plasate astfel încât să se alinieze cu stelele și planetele, dar aceste ipoteze au fost desființate. Nici astăzi nu există o teorie larg acceptată cu privire la scopul lor.

„Există câteva teorii interesante, cu unele exemple care par să se potrivească anumitor circumstanțe, dar întotdeauna sunt mai multe care să le infirme decât cele care le-ar putea dovedi”, a declarat Olivier Agogué, administratorul sitului, pentru BBC Travel în septembrie 2022.

Carnac i-a derutat și pe romani atunci când aceștia au ocupat Bretania, din secolul I î.Hr. și până în secolul al V-lea d.Hr. de-a lungul secolelor, au existat mai multe mituri care au învăluit pietrele. O poveste spunea că pietrele erau soldați păgâni, care au fot transformați în piatră de Papa Corneliu. O altă legendă spune că era o legiune romană, pe care vrăjitorul Merlin a transformat-o în piatră.

„Aliniamentele Carnac nu sunt drepte. Ele șerpuiesc și urmează o creastă care separă câmpia de coastă de lumea interioară, de uscat, acționând probabil ca un fel de graniță simbolică între cele două. Desigur, acestea nu au împiedicat oamenii să treacă între ele, dar marchează o separare geografică între uscat și mare, care nu este întâmplătoare. Semnificația sa ceremonială sau religioasă rămâne deschisă interpretărilor”, a adăugat Olivier Agogué.

Vă mai recomandăm și: 

Pietrele Îndrumătoare din Georgia, numite și „Stonehenge-ul Americii”, au fost distruse

Ce dezvăluie un sit arheologic din Toscana de Sud despre identitatea etruscilor?

Unelte de piatră făcute de maimuțe au fost găsite în Brazilia

Siturile de patrimoniu din Africa, amenințate de schimbările climatice