Alexander Graham Bell, inventatorul telefonului. A fost împotriva căsătoriilor între surdo-muți

Într-o zi va exista un telefon în toate orașele importante din Statele Unite, spunea Alexander Graham Bell, inventatorul unuia dintre cele mai utile și mai folosite obiecte din lume: telefonul. Bell nu știa că fenomenala sa invenție va exista nu doar în cele mai mari orașe americane, dar în absolut toată lumea, punând în legătură miliarde de oameni.

Ne-ar fi greu să ne imaginăm cum am trăi fără telefon. Viața ar fi complet diferită. Comunicarea ar fi mai lentă și mai puțin convenabilă, oamenii trebuind să se bazeze pe alte metode, cum ar fi poșta (electronică sau cea clasică), telegraful sau vizitele personale pentru a comunica cu ceilalți. Întreprinderile și organizațiile ar fi, de asemenea, foarte afectate, deoarece ar trebui să găsească modalități alternative de a comunica cu partenerii și clienții lor.

• De ce au dispărut vânători-culegătorii din Europa?
• Ziua în care sute de mii de oameni au ieşit în stradă pentru Regele Mihai

La fel și serviciile de urgență. Fără discuție, telefonul ne-a îmbunătățit considerabil capacitatea de a comunica și a avut un impact semnificativ asupra modului în care trăim și lucrăm. Pentru inventarea telefonului, omenirea îi datorează tot respectul scoțianului Alexander Graham Bell (1847 – 1922).

Mama și soția sa erau surde

Alexander Graham Bell a fost unul dintre cei mai remarcabili oameni de știință din istorie, inventator, inginer și inovator, cel mai cunoscut pentru invenția telefonului. Bell s-a născut la 3 martie 1847, la Edinburgh, Scoția, și a emigrat în Canada împreună cu familia în 1870. În 1872, s-a mutat în Statele Unite, unde a continuat să aducă multe contribuții semnificative în domeniul comunicațiilor.

Interesul lui Bell pentru mecanica vocii umane a început de la o vârstă fragedă, și asta pentru că mama și soția lui erau ambele surde. Astfel că și-a petrecut o mare parte din debutul carierei experimentând modalități de îmbunătățire a comunicării pentru persoanele cu deficiențe de auz, inclusiv dezvoltarea unui dispozitiv cunoscut sub numele de „mașină de vorbire vizibilă”, care i-a ajutat pe oameni să învețe să vorbească vizualizând mișcarea corzilor vocale. Mai mult, Bell a predat în școli speciale copiilor fără auz, căsătorindu-se chiar cu una dintre studentele sale, Mabel Hubbard, la rândul ei persoană cu deficiențe de auz.

Bell a întâlnit-o pe Hubbard în 1871, în timp ce preda la Universitatea din Boston. S-au îndrăgostit și… s-au căsătorit în 1877. Hubbard a jucat un rol important în dezvoltarea telefonului și asta pentru că l-a ajutat enorm pe Bell să-și perfecționeze ideile, oferindu-i sprijinul necesar și un feedback valoros cu privire la prototipurile sale timpurii. În plus, l-a ajutat și financiar investind în cercetarea și dezvoltarea sa.

Era împotriva căsătoriilor între persoanele surdo-mute

Paradoxal, Alexander Graham Bell, el însuși un profesor al surzilor și căsătorit cu o femeie cu deficiențe de auz, avea câteva puncte de vedere controversate cu privire la căsătoria dintre persoanele surdo-mute. Bell descuraja mariajele între aceste persoane, susținând că gena surzilor nu trebuie transmisă generațiilor viitoare, temându-se de influența pe care o poate avea asupra rasei umane creșterea numărului de persoane surde, susținând, în schimb, căsătoriile între surzi și cei cu auz. Dacă atunci opiniile sale fuseseră împărtășite de mulți membri din comunitățile științifice și medicale, acum sunt considerate pe scară largă a fi discriminatorii și lipsite de etică.

„Sunt sigur că nu există nimeni dintre surzi care să dorească ca suferința pe care o au să fie transmisă copiilor lor”, spunea inventatorul cu ocazia unei conferințe susținute la 6 martie 1891, în aula Colegiului Național Surdo-Mut din Washington, DC, uluind publicul (format, în mare parte, din studenți surzi) mai ales atunci când a specificat faptul că persoanele cu deficiențe de auz nu ar trebui să procreeze.

Inventarea telefonului

În 1875, Bell și asistentul său, Thomas Watson, lucrau la un „telegraf armonic” electric, care ar permite trimiterea mai multor mesaje printr-un singur fir în același timp. În timpul unuia dintre experimentele lor, Bell și-a vărsat accidental acid pe cămașă, iar Watson a auzit vocea lui Bell peste fir, în ciuda faptului că emițătorul nu era nici măcar aproape de gura lui. Acest accident a dus la inventarea telefonului.

„Domnule Watson, vino aici, vreau să te văd”

Pe 7 martie 1876, Bell a făcut primul apel telefonic din istorie, către Watson, care se afla într-o altă cameră. Cuvintele pe care le-a rostit au fost „Domnule Watson, vino aici, vreau să te văd”. Invenția telefonului a revoluționat modul în care oamenii comunicau între ei și a devenit rapid un succes comercial.

Primele apeluri internaționale

Serviciul telefonic internațional a început în 1891, când a fost stabilită prima legătură telefonică internațională între orașul New York și Londra. Legătura a fost creată de Compania Americană de Telefon și Telegraf (AT&T) și International Telephone Company, o firmă britanică. Serviciul a fost folosit în principal de companii, deoarece costul unui apel era destul de mare.

Primele cabluri telefonice transatlantice au fost puse în 1956, ceea ce a îmbunătățit considerabil calitatea și fiabilitatea serviciului telefonic internațional și l-a făcut mai accesibil pentru persoane fizice.

Alte realizări ale lui Bell

Pe lângă telefon, Bell a adus contribuții semnificative și în alte domenii precum aeronautică și a contribuit la înființarea Societății Naționale Geografice în 1888. De asemenea, a inventat fotofonul, care transmitea sunetul pe un fascicul de lumină, și detectorul de metale, care a fost folosit pentru a localiza gloanțe în corpul președintelui James Garfield după ce acesta a fost asasinat în 1881.

În ciuda numeroaselor sale realizări, Bell a rămas un om modest și dedicat celor din jur. Avocat al surzilor, a lucrat neobosit pentru a îmbunătăți comunicarea pentru ei. A sprijinit, de asemenea, educația orbilor și a ajutat la înființarea Asociației Americane pentru Promovarea Predării Vorbirii pentru Surzi.

Bell a murit pe 2 august 1922, în Baddeck, Nova Scotia, Canada, dar moștenirea sa trăiește prin numeroasele sale invenții și impactul pe care acestea l-au avut asupra lumii. A fost o inspirație pentru mulți, iar munca lui continuă să modeleze modul în care comunicăm astăzi.

La moartea sa, în Statele Unite ale Americii existau peste 14 milioane de telefoane, iar la câteva zile după decesul marelui om de știință, americanii și canadienii l-au omagiat, toate centralele telefonice din SUA și din Canada fiind închise timp de un minut. De asemenea, în ziua înmormântării sale, lui Alexander Graham Bell i-au adus un omagiu și persoanele cu deficiențe de auz, pentru care Bell își folosise o bună parte din veniturile rezultate în urma sistemului de telefonie, în încercările de a le îmbunătăți și ușura viața.

Surse:

https://www.britannica.com/biography/Alexander-Graham-Bell

https://www.history.com/news/10-things-you-may-not-know-about-alexander-graham-bell

https://nypost.com/article/telephone-inventor-alexander-graham-bell-deaf-wife/

Vă mai recomandăm să citiți și:

Inventatorul telefonului mobil crede că încărcătorul perfect pentru smartphone este chiar corpul uman

Vocea lui Alexander Graham Bell, inventatorul telefonului, va putea fi auzită din nou

Ce părere are inventatorul World Wide Web despre criptomonede?

Johannes Gutenberg, părintele tiparului. Marele inventator a murit în mizerie și sărăcie