O tehnică de ultimă generație a dezvăluit adevărata culoare a Marmurelor Elgin

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Experții au folosit tehnici de imagistică digitală pentru a identifica tehnici de sculptură și urme de vopsea pe Marmurele Elgin de la British Museum.

Marmurele Elgin sunt o colecție de sculpturi decorative din marmură preluate din templul Atenei (Partenon) de pe Acropole din Atena.

Sculpturile au fost realizate între 447 î.Hr. și 432 î.Hr., Lordului Elgin (ambasadorul britanic la Imperiul Otoman), acordându-i-se un permis (firman) între 1801 și 1805 pentru a elimina aproximativ jumătate dintre sculpturile rămase din Partenon pentru transportul în Marea Britanie, o mișcare care astăzi este foarte contestată de autoritățile elene, care au cerut oficial returnarea lor, scrie Heritage Daily.

De ce sunt urme de vopsea pe Marmurele Elgin?

S-a presupus mult timp că sculpturile au fost lăsate nevopsite, totuși, folosind imagistică cu luminiscență indusă, cercetătorii au reușit să identifice urme de vopsea pe Marmurele Elgin, mai precis urme microscopice ale unui pigment albastru egiptean pe hainele sculptate. Albastrul egiptean este un pigment artificial compus din calciu, cupru și siliciu, care a fost folosit în mod obișnuit în Grecia antică și romană și chiar încă din anii 3.000 î.Hr. în Egipt.

Potrivit unui studiu publicat în revista Antiquity, „pe sculpturi au fost detectate și mici urme de alb și violet. Adevăratul pigment violet era foarte valoros în Mediterana antică; a fost produs din crustacee, dar violetul Partenon se pare că nu era. Natura exactă a violetului rămâne neclară, dar textele clasice indică rețete pentru a face purpuriu fără crustacee”.

O analiză mai atentă a relevat că pigmenții au fost folosiți și pentru a crea modele florale elaborate și alte modele pe hainele figurilor sculptate, reflectând natura bogată și elegantă a monumentelor clasice.

Cum și-au imaginat sculptorii această operă?

Dovezile referitoare la sculptură sugerează absența oricărei manipulări tehnice vizibile între finisarea suprafeței marmurei și aplicarea vopselei. În schimb, subliniază accentul sculptorilor pe reproducerea fidelă a formelor dorite, cum ar fi lâna, inul și pielea, fără a utiliza tratamente specifice de suprafață, cum ar fi abraziunea pentru a îmbunătăți aderența vopselei.

„Chiar dacă suprafețele nu au fost pregătite în mod explicit pentru aplicarea vopselei, totuși, sculptura și culoarea au fost unificate în concepția lor. Artiștii din Partenon au căutat sculptura policromă intenționată finală, oferind suprafețe care evocau texturi similare cu cele ale subiecților reprezentați. Este probabil că pictorii au profitat de aceste suprafețe mimetice pentru a obține efectele finale”, a spus Dr. Wootton, de la King’s College din Londra.

„Hainele elegante și elaborate au fost posibil menite să reprezinte puterea zeilor olimpici, precum și bogăția și extinderea Atenei și a atenienilor, care au comandat templul”, spune Dr. Giovanni Verri, de la Institutul de Artă din Chicago și fost membru Mellon la British Museum.

„Pictura este cu siguranță contemporană clădirii, deoarece am putut vedea urme clare în spatele sculpturii. După ce a fost amplasat pe clădire, spatele nu ar mai fi fost accesibil. Putem doar specula de ce au pictat spatele”, adaugă Verri.

Vă recomandăm să citiți și:

Un nou dinozaur cât o găină, descoperit pe „insula dinozaurilor” din Marea Britanie

Omul din La Ferrassie, unul dintre cei mai faimoși neanderthalieni din lume

Iată de ce oamenii uriași nu au existat și nu vor exista niciodată

Noi fosile au dezvăluit cel mai mare prădător din America de Sud, cu mult înainte de dinozauri