Alexander Fleming, inventatorul penicilinei. „Penicilina a zăcut pe un raft timp de zece ani, în timp ce eu am fost numit șarlatan”

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Alexander Fleming (1881 – 1955) a fost un medic și microbiolog scoțian, cunoscut mai ales pentru descoperirea primei substanțe antibiotice cu eficacitate generală din lume, pe care a numit-o penicilină.

Tip de antibiotic utilizat în mod obișnuit pentru a trata infecțiile bacteriene, penicilina a fost descoperită de Fleming în 1928 , de atunci devenind unul dintre cele mai utilizate antibiotice din lume.

Alexander Fleming s-a născut la 6 august 1881, în Darvel, Scoția, fiind al șaptelea din cei opt copii ai unei familii de fermieri scoțieni. În 1895, Fleming s-a mutat la Londra pentru a urma curssurile Regent Street Polytechnic, pentru ca după absolvire să se angajeze la St. Mary’s Hospital, unde a fost cercetător, iar apoi funcționar de transport maritim. În 1901, Fleming s-a înscris la St. Mary’s Hospital Medical School, dovedindu-se a fi un student eminent fapt pentru care în 1908 a fost medaliat și a fost numit cel mai bun student la medicină din cadrul Universității din Londra.

Cel mai bun student la medicină

Între 1909 și 1914, Fleming a înființat un cabinet privat de succes ca venerolog, iar în 1915 s-a căsătorit cu Sarah Marion McElroy, o asistentă medicală irlandeză. Mai târziu, fiul lui Fleming, Robert, născut în 1924, și-a urmat tatăl în medicină.

Fleming a fost unul dintre primii medici din Marea Britanie care a administrat arsfenamină (Salvarsan), un medicament eficient împotriva sifilisului, descoperit de savantul german Paul Ehrlich în 1910. În timpul Primului Război Mondial, Fleming a făcut parte din Corpul Medical al Armatei Regale, lucrând ca bacteriolog și studiind infecțiile rănilor într-un laborator amenajat  într-un spital militar găzduit de un cazinou din Boulogne, Franța.

Primul medic care a administrat medicamentul împotriva sifilisului

„Acolo a demonstrat că utilizarea de antiseptice puternice pe răni făcea mai mult rău decât bine și a recomandat ca rănile să fie pur și simplu menținute cu o soluție salină ușoară. Fleming s-a întors la St. Mary’s după război și a fost promovat ca director adjunct al Departamentului de Inoculare”. (britannica.com)

Dezideratele lui Alexander Fleming în ceea ce privește viitorul vizau o carieră de chirurg, însă un post temporar în laboratoarele Departamentului de Inoculare de la Spitalul St. Mary l-a convins să se ocupe de un nou domeniu – bacteriologia, astfel că preocupările și studiile lui în această direcție au început să dea roade.

În noiembrie 1921, Fleming a descoperit lizozimul, o enzimă prezentă în fluidele corporale, cum ar fi saliva și lacrimile, care are un ușor efect antiseptic, odată cu această descoperire marcând primul lui succes major în medicină.  Deși studiul lui Fleming asupra lizozimei a reprezentat o contribuție semnificativă la înțelegerea modului în care organismul luptă împotriva infecțiilor, din nefericire, scrie britannica.com, lizozima nu a avut niciun efect asupra celor mai patogene bacterii.

Cum a descoperit penicilina?

În septembrie 1928, la scurt timp după numirea sa ca profesor de bacteriologie, Fleming a descoperit penicilina, în timp ce lucra în laboratorul său de la Spitalul St. Mary’s din Londra. Studia bacteria Staphylococcus aureus și lăsase neacoperită o cultură de bacterii, pe timpul nopții. Odată revenit în laborator, în dimineața următoare, Fleming a observat că pe cultură crescuse un mucegai care omorâse bacteriile din jur. A izolat mucegaiul și l-a crescut într-o cultură pură, descoperind astfel că era o specie de Penicillium, pe care a numit-o Penicillium notatum. Tot Fleming a observat că mucegaiul producea o substanță capabilă să ucidă o gamă largă de bacterii, inclusiv pe cele care erau rezistente la alte antibiotice.

Descoperirea penicilinei de către Fleming a revoluționat tratamentul infecțiilor bacteriene și a salvat nenumărate vieți. Se estimează că penicilina a salvat peste 200 de milioane de vieți de la descoperirea sa.

În 1944, Fleming a fost numit cavaler, în 1949 a suferit pierderea primei sale soții, iar în 1953, cu doi ani înainte să moară, Fleming s-a căsătorit cu microbiologul grec Amalia Coutsouris-Voureka, figură ce fusese implicată în mișcarea de rezistență greacă din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial și, de asemenea, fostă colegă a lui Fleming la Spitalul Sfânta Maria.

Alexander Fleming, biologul și farmacologul scoțian care a descoperit penicilina, a murit la 11 martie 1955, la vârsta de 73 de ani, în urma unui atac de cord.

• Sir Alexander Fleming a servit în Primul Război Mondial în calitate de căpitan în Corpul Medical al Armatei.
• Inițial, descoperirile lui Fleming nu au fost luate foarte în serios de oameni.
• A fost membru al Societății Regale. De asemenea, a primit titlul de cavaler, devenind astfel Sir Alexander Fleming.
• În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, penicilina a devenit foarte utilă pentru tratarea soldaților răniți.
• Penicilina este utilizată în tratamentul infecțiilor gâtului, meningitei, sifilisului și a altor infecții. Principalele efecte secundare ale penicilinei sunt reacțiile de hipersensibilitate, inclusiv erupții cutanate, urticarie, umflături și anafilaxie sau șoc alergic. Reacțiile mai grave sunt mai puțin frecvente.
• Penicilina este primul antibiotic pe care le-au folosit medicii.
• Mai puțin de 1 la sută dintre oameni sunt periculos de alergici la penicilină.
• În martie 1942, Anne Miller a devenit primul civil care a primit cu succes un tratament cu penicilină. Ea a evitat cu greu moartea în urma unei infecții severe după un avort spontan.

Surse:

https://www.nobelprize.org/prizes/medicine/1945/fleming/facts/

https://www.britannica.com/biography/Alexander-Fleming

https://www.twinkl.com.eg/teaching-wiki/sir-alexander-fleming

https://www.medicalnewstoday.com/articles/216798

Vă mai recomandăm să citiți și:

Test de cultură generală. Ce plantă mai era numită „penicilină rusească”?

Test de cultură generală. Cine a descoperit penicilina?

De ce are mucegaiul culori diferite și ce înseamnă fiecare?

Un studiu arată că sucul de roșii ucide Salmonella, dar și alte bacterii