Arheologii de la Oficiul de Stat pentru Conservarea Monumentelor și Arheologie din Saxonia-Anhalt au descoperit un menhir în timpul săpăturilor de lângă Halberstadt, în statul german Saxonia-Anhalt.
Menhirele, care înseamnă „pietre lungi” din limbile bretonice, sunt pietre mari așezate vertical în pământ de către oameni, datând de obicei din epoca bronzului mijlociu în Europa, cu unele exemple încă din neoliticul târziu.
Menhirele pot fi găsite individual, ca monoliți, sau ca parte a unui grup de pietre similare.
Dimensiunile lor pot varia considerabil, dar adesea se îngustează spre vârf. În timp ce exemplele de menhire sunt abundente în Bretania, foarte puține supraviețuiesc în locuri precum centrul Germaniei, care au fost pierdute sau distruse intenționat de-a lungul mai multor milenii.
La nord-est de Halberstadt (districtul Harz), la Warmholzberg, anomaliile structurale detectate în câmpurile de cereale au fost interpretate inițial ca fiind șanțuri subterane asociate castelului Witecke, distrus în anul 1140 d.Hr.
Fotografiile aeriene din anii 1990 au scos ulterior la iveală un sistem complex de șanțuri, fiecare lung de 125 de metri, cu extremități înguste deschise.
În cadrul acestui sistem, a fost identificat un șanț trapezoidal mai mic, pe care arheologii l-au asociat în schimb cu siturile funerare ale culturii Baalberg (o ramură a culturii Funnelbeaker) din mileniul IV î.Hr, scrie HeritageDaily.
Arheologii de la Oficiul de Stat pentru Conservarea Monumentelor și Arheologie din Saxonia-Anhalt au efectuat recent săpături care au urmărit șanțurile până la o adâncime de 0,8 până la 1,2 metri.
Excavațiile au scos la iveală, de asemenea, o placă mare de gresie, care a fost transportată de la o sursă de piatră aflată la cel puțin 5 kilometri distanță.
Placa monolitică a fost identificată ca fiind un menhir, care măsoară 1,74 metri înălțime și are o formă piramidală.
Potrivit experților, menhirul oferă informații culturale esențiale cu privire la complexul Warmholzberg, care a fost probabil amplasat ca marcaj proeminent la vârful unei creste. La un moment dat în preistorie, a fost îndepărtat intenționat și plasat într-un șanț, probabil ca depozit ritual.
Cine a mutat menhirul rămâne o întrebare deschisă. Probabil că nu au fost descendenții direcți ai constructorilor originali, ci membrii unei culturi ulterioare cu o viziune diferită asupra lumii.
Pentru aceștia, piatra ar fi putut fi o relicvă a unui sistem de credințe din trecut, posibil perceput ca enigmatic sau chiar amenințător. În Germania centrală, toate menhirele decorate cunoscute au fost relocate în antichitate, adesea integrate în situri funerare ulterioare.
Un nou monolit misterios a apărut în vârful unui deal din Țara Galilor