Când au început strămoșii oamenilor să meargă în picioare?

Un os de șold de Paranthropus robustus, o specie de hominin care a coexistat cu strămoșii noștri direcți, a confirmat că strămoșii oamenilor au mers în picioare. Pe lângă această similaritate cu oamenii moderni, descoperirea evidențiază dimensiunea redusă a speciei și vulnerabilitatea sa în fața prădătorilor periculoși ai epocii. De asemenea, complică povestea pe care o spunem despre viața lor socială și sexuală.

Specia Paranthropus robustus a fost identificată pentru prima dată în 1938, pe baza fosilelor descoperite în Africa de Sud. Deși au fost găsite în șase peșteri diferite, toate sunt situate într-o zonă restrânsă din „Leagănul Omenirii” (Cradle of Humankind), lângă Johannesburg. Majoritatea fosilelor cunoscute sunt cranii, dinți și maxilare, care ne oferă informații despre capacitatea cerebrală a speciei, dar limitează înțelegerea posturii și a modului lor de viață.

• Ultimii ani din viața lui Mihail Kogălniceanu: „Contrastul dintre vioiciunea duhului și prăbușirea trupului era jenant”
• O revedere mai mult decât tensionată: Regele Carol al II-lea își vede fiul, Mihai, după cinci…

Din acest motiv, descoperirea unor oase de șold, coapsă și tibie în Peștera Swartkrans, locul unde fosilele de P. robustus și Homo au fost găsite împreună pentru prima dată, este atât de importantă. Aceste oase seamănă cu versiunile mai mici ale omoloagelor noastre moderne, demonstrând că strămoșii oamenilor au mers în picioare, spre deosebire de o postură mai adaptată traiului arboricol, precum la unele maimuțe.

Dimensiuni reduse și vulnerabilitate crescută

Fosila îi aparține unui individ de doar 103 cm înălțime și 27 kg. Deși există riscul ca un os mic să fie confundat cu unul aparținându-i unui copil, cercetătorii sunt de părere că rămășițele provin de la un adult tânăr, posibil o femelă.

Profesorul Travis Pickering, de la Universitatea din Wisconsin-Madison (SUA), a explicat că acest individ era chiar mai mic decât reprezentanții altor specii de hominini pitici, precum faimoasa „Lucy” (Australopithecus afarensis, de acum 3,2 milioane de ani) sau Homo floresiensis („Hobbitul”, acum 90.000 de ani).

Această statură mică ar fi făcut specia vulnerabilă în fața prădătorilor din zonă, care includeau hiene uriașe și pisici cu colți-sabie. Oasele descoperite prezintă urme care ar putea proveni de la leopardul modern, un prădător pentru care un astfel de individ ar fi reprezentat o pradă ideală. Cu toate acestea, P. robustus a supraviețuit în Africa de Sud timp de peste un milion de ani, scrie IFL Science.

Strămoșii oamenilor au mers în picioare și au utilizat unelte

Fosilele de P. robustus sunt adesea găsite în apropierea uneltelor din piatră, dar nu este clar dacă le confecționau ei sau dacă meritul îi aparține speciei Homo ergaster, care trăia în aceeași perioadă. Deși mersul biped nu este o dovadă definitivă că P. robustus era un utilizator de unelte, una dintre principalele motivații pentru trecerea la o astfel de deplasare este eliberarea mâinilor pentru transportarea obiectelor.

Craniile și dinții găsiți indică o separare clară a dimensiunilor: masculii erau estimați la 32 kg, iar femelele la 24 kg. Această diferență semnificativă sugerează un sistem social similar gorilelor, unde un mascul dominant se împerechează cu mai multe femele.

Însă noua fosilă complică această teorie, deoarece greutatea estimată de 27 kg se află între cele două extreme. În plus, unele trăsături ale oaselor sunt asociate de obicei cu masculii, în timp ce altele sunt mai tipice pentru femelele umane moderne. Acest lucru indică fie o variație semnificativă în cadrul speciei, fie că semnele sexuale secundare ale homininilor timpurii nu se aliniază perfect cu cele ale oamenilor moderni.

Descoperirea acestui os de șold confirmă că Paranthropus robustus mergea în poziție verticală și oferă noi indicii despre dimensiunea speciei, vulnerabilitatea sa în fața prădătorilor și organizarea sa socială. Deși era un hominin mic și expus pericolelor, a reușit să supraviețuiască timp de peste un milion de ani. Totodată, descoperirea ridică întrebări despre utilizarea uneltelor și structura socială a speciei, demonstrând că evoluția umană a fost mai complexă decât s-a crezut inițial.

Studiul a fost publicat în Journal of Human Evolution.

Vă recomandăm să citiți și:

Peste 400 de monede din epoca romană, descoperite în Olanda, înfățișează conducători din Roma, Anglia și Africa

Cum au supraviețuit strămoșii noștri antici într-o lume neospitalieră?

O fosilă cretacică din Antarctica reprezintă prima pasăre modernă

Creaturile monstruoase din trecut s-ar fi putut hrăni cu prădătorii feroce de astăzi