Un Consiliu de Coroană ciudat

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Sesizând politica și intențiile tot mai agresive ale lui Hitler în Europa de Est, Franța și Marea Britanie au acordat, la 13 aprilie 1939, garanții de securitate României și Greciei. La doar două zile după acest anunț, Carol al II-lea a convocat un Consiliu de Coroană. Scopul Consiliului încă este discutat de către istorici: a fost convocat pentru discutarea garanțiilor de securitate pe care România le-a primit din partea aliaților, deși ele erau publice, sau Carol al II-lea dorea să fie felicitat de membrii Consiliului pentru succesul diplomatic dobândit în obținerea acestor garanții de securitate?

România a fost supusă unor ample presiuni de către Germania nazistă la începutul anului 1939 pentru a încheia un acord economic bilateral. În final, regimul lui Carol al II-lea a cedat presiunilor și a semnat la 23 martie 1939, la București, „Tratatul asupra promovării raporturilor economice între Regatul României și Reichul German”. Prin perfectarea tratatului, România făcea ample concesii economice Germaniei naziste.

Pe de altă parte, Carol al II-lea nu dorea să dea impresia că cedează în fața presiunilor lui Hitler, astfel că a început demersuri diplomatice pentru ca Franța și Marea Britanie să acorde garanții de securitate României.

Sesizând că țările din estul Europei rezistă tot mai greu presiunilor lui Hitler, guvernul francez și britanic au decis să acorde garanții de securitate României și Greciei, la 13 aprilie 1939, „împotriva oricărei agresiuni”.

Consiliul de Coroană din 15 aprilie 1939

La două zile după ce România a primit garanțiile de securitate engleze și franceze, mândru de succesul diplomatic repurtat, Carol al II-lea a convocat, pe 15 aprilie 1939, un Consiliu de Coroană la care au participat: primul-ministru Armand Călinescu, ministrul de Externe, Grigore Gafencu, Alexandru Vaida-Voevod, Arthur Văitoianu, Nicolae Iorga, Gheorghe Gh. Mironescu, dr. C. Angelescu, Gheorghe Tătărescu, Ernest Ballif, Ernest Urdăreanu.

În cadrul Consiliului, ministrul de Externe, Grigore Gafencu, a citit un raport diplomatic despre acțiunile recent întreprinse. „Un lung raport, mai mult istoric decât diplomatic, fără citire de acte și fără a se opri asupra legăturilor cu Ungaria”, consemna Nicolae Iorga. Tot el scria că raportul „destăinuiește marile amenințări din iarnă ale Germaniei, ura fățișă a lui Hitler, insultele în presă, amenințarea unei pătrunderi prin România Se dau detalii asupra destinderii. Se afirmă că n-am cerut ‘garanția’, că nu înțelegem a colabora la o ‘încercuire’ a Germaniei, că ne ținem față de Polonia într-o atitudine de neîncrezătoare observație”.

Nicolae Iorga: „Consider aceasta ca o memorabilă zi istorică pentru noi”

Toți cei de prezenți la Consiliu i-au adus regelui Carol al II-lea mari laude. Dar, printre ei a excelat Nicolae Iorga. Discursul lui Iorga a fost cel mai cuprinzător și a fost consemnat în jurnalul istoricului.

„Trebuie să descopăr în acțiunea aceasta – care a ajuns la un rezultat fericit, căci este tot ce poate fi mai mulțumitor și cu grijă de demnitatea noastră – rolul Maiestății Voastre. Unitatea de linie a ajuns la acest rezultat, pe când, înainte de acțiunea deosebiților miniștri, putea să se împiedice.

Văd și greutăți pe care nu le bănuiam, lauda e cu atât mai mare şi mai tare prin conștiința ce avem despre greutățile traversate în ce privește Germania și care ne-au impresionat adânc.

Judecând în calitate de consilier regal și ca om de un îndelungat trecut, în scrierea istoriei Românilor pentru vremea de la așezarea dinastiei în 1866 și independența câștigată în 1877, eu n-am întâlnit niciodată nici atâta unitate de acțiune, nici atâta măsură și inteligență, ducând la un succes atât de hotărât. Vă urez din inimă să continuați pe această cale. Consider aceasta ca o memorabilă zi istorică pentru noi”.

Încântat probabil de laudele primite, Carol al II-lea nota în jurnalul său: „Consiliului de Coroană a decurs cum nu se poate mai bine, niciodată n-am avut o mai perfectă unanimitate de aprobări ca astăzi. Iorga a declarat chiar că este o ședință istorică”.

Peste doar patru luni și jumătate de la acest moment, Germania ataca Polonia și începea Al Doilea Război Mondial. În vara anului următor, România pierdea Transilvania de Nord, Basarabia, Bucovina de Nord și Cadrilaterul. În septembrie 1940, în urma destrămării României Mari, regele Carol al II-lea abdica de pe tronul țării.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Regele Carol I, înfrânt la Consiliul de Coroană din 1914: „România se va căi în viitor”

Dictatul de la Viena, Carol al II-lea și Consiliile de Coroană

Cum s-a lăsat Stalin înșelat de Hitler

Hitler, Balcanii și atacarea Uniunii Sovietice