Marea Neagră a făcut cândva parte din cel mai mare lac din lume

Marea Sarmatică (sau Marea Paratethys), existentă în urmă cu 34 de milioane de ani, a fost cândva cel mai mare lac care a existat pe Pământ. Această mare întindere de apă epicontinentală curgea din Austria de astăzi până în Turkmenistan, de-a lungul marginii sudice a Eurasiei, acoperind o suprafață enormă de 2,8 milioane de kilometri pătrați. 

Marea s-a format prin ridicarea centurilor orogenetice din Alpi și Carpați. Acest lucru a dus la formarea unui bazin cu o legătură sudică cu Marea Mediterană. Cu toate acestea, în urmă cu aproximativ 12 milioane de ani, o coliziune între plăcile tectonice africană și europeană a făcut ca această conexiune să fie închisă, ceea ce a dus la reclasificarea Mării Sarmatice sub formă de lac, potrivit IFL Science.

• În 1816, Pământul nu a avut vară. Ce s-a întâmplat?
• Fundul oceanelor este „un rezervor” de plastic, arată un studiu în premieră

Marea Sarmatică conținea 1,77 milioane de kilometri cubi de apă, adică de aproximativ zece ori mai mult decât toate lacurile din zilele noastre la un loc. În ciuda faptului că avea o suprafață mai mare decât Marea Mediterană, apele surprinzător de puțin adânci ale Mării Sarmatice au însemnat că acesta conținea aproximativ jumătate din cei 3,75 de milioane de kilometri cubi din Marea Mediterană.

Perioada de „uscăciune extremă” a celui mai mare lac care a existat pe Pământ

În timp ce Marea Mediterană era cândva alimentată cu apă dulce prin intermediul numeroaselor râuri și cursuri de apă din interiorul Europei, separarea Mării Sarmatice a tăiat această alimentare și a concentrat în schimb curenții de apă dulce în lac. Acest lucru a provocat o schimbare în flora și fauna regiunii, deoarece în zonă s-a trecut de la specii marine, care erau anterior diverse, la o gamă mai puțin diversă de specii de apă dulce.

Totodată, dimensiunile mari ale Mării Sarmatice au însemnat că a avut un efect semnificativ asupra climei eurasiatice. Vaporii de apă creați de lac au contribuit la reducerea gradientului termic dintre anotimpuri, încurajând un climat sezonier mult mai stabil.

Totuși, Paratethys nu a existat mult timp, deoarece o perioadă de „uscăciune extremă” a însemnat că în Eurasia au căzut foarte puține precipitații, ceea ce a însemnat că apele izolate ale lacului se evaporau fără să fie realimentate de precipitații.

O mare parte din apă s-a evaporat în urmă cu 9,8 – 7,7 milioane de ani, o perioadă numită „Marea Uscăciune Khersoniană” a dus la scăderea nivelului apei cu aproximativ 250 de metri. Astfel, lacul a pierdut 70% din suprafața sa și 30% din volum, ajungând la dimensiunile actuale ale Mării Negre.

Paratethys a format trei regiuni distincte care există și astăzi

Uscarea a afectat, de asemenea, ecosistemul existent în regiune. Delfinii, focile și chiar și cea mai mică specie de balene din lume (Cetotherium riabinini) care trăiau în Paratethys nu au mai putut supraviețui în condițiile în care apele lacului s-au micșorat.

Micșorarea a afectat și climatul eurasiatic, iar gradientul termic, cândva stabil, a făcut loc unor ierni mult mai reci și veri mai călduroase.

Pe măsură ce Paratethys a continuat să se micșoreze, a format trei regiuni distincte care există și astăzi. Marea Neagră este situată în Europa de Est și Asia de Vest și se întinde pe o suprafață de 436.000 de kilometri pătrați.

Marea Caspică este în prezent cel mai mare lac din lume. Acesta acoperă o suprafață de 371.000 de kilometri pătrați în Orientul Mijlociu. Și, în cele din urmă, Marea Aral, care acoperă în prezent 68.000 de kilometri pătrați, dar care continuă să se micșoreze ca urmare a propriei sale perioade de uscare cauzate de activitatea umană.

Vă mai recomandăm și:

Oamenii de știință au descoperit a doua cea mai adâncă gaură albastră din lume

Un pește a fost filmat la o adâncime record în largul coastelor Japoniei

Cutremurele de adâncime ar putea dezvălui secrete din mantaua terestră

Un ceh a stabilit un record de scufundare. Până la ce adâncime a ajuns?