Mostrele de gheață din Antarctica au dezvăluit evenimente majore din secolul al XIII-lea

Adânc sub peisajul înghețat al Antarcticii se ascund indicii esențiale despre istoria climatică a Pământului. Analizate de oamenii de știință, probele de gheață dezvăluie evenimente climatice majore din trecut.

Jihong Cole-Dai, profesor la Colegiul de Științe Naturale al Universității de Stat din Dakota de Sud (SUA), a efectuat numeroase expediții atât la Polul Nord, cât și la Polul Sud, pentru a colecta carote de gheață, adică cilindri extrași din adâncurile ghețarilor și calotelor glaciare. Probele de gheață dezvăluie urmele unor fenomene climatice importante, precum erupțiile vulcanice, furtunile de praf sau modelele circulației vânturilor.

• Cel mai bătrân strămoș al rechinilor înota în apele Australiei pe vremea dinozaurilor
• ADN-ul de lup se ascunde în majoritatea câinilor, au descoperit oamenii de știință

Aceste date îi ajută pe oamenii de știință, precum Cole-Dai, să reconstruiască istoria climatică a planetei.

„Această istorie este esențială pentru a înțelege schimbările climatice prezente și viitoare”, explică cercetătorul.

Probele de gheață dezvăluie erupții vulcanice majore din secolul al XIII-lea

Recent, Cole-Dai și colegii săi au publicat un studiu în revista Atmosphere, în care au dezvăluit că secolul al XIII-lea a fost marcat de cinci erupții vulcanice majore, un număr fără precedent.

„Numărul erupțiilor vulcanice de mare amploare din secolul al XIII-lea (1201–1300 d.Hr.) este mai mare decât în oricare alt secol din ultimele câteva mii de ani. Această frecvență ridicată face ca acest secol să fie unul deosebit de influențat de activitatea vulcanică în ceea ce privește variațiile climatice ale ultimului mileniu”, spune Cole-Dai.

Comparând carote de gheață prelevate atât din Groenlanda, cât și din Antarctica, echipa de cercetători a descoperit că toate aceste evenimente vulcanice au fost de o magnitudine considerabilă. Deoarece semnăturile chimice ale erupțiilor au fost detectate în ambele emisfere, cercetătorii au concluzionat că acești vulcani se aflau în regiuni tropicale.

„Semnăturile bipolare ale acestor evenimente indică faptul că vulcanii care au erupt se aflau la latitudini joase, aproape de ecuator”, explică Cole-Dai.

Cum au influențat clima aceste erupții vulcanice?

Erupțiile vulcanice masive eliberează cantități uriașe de gaze în atmosferă. Sulfații rezultați din aceste gaze modifică proprietățile atmosferei, creând un voal invizibil care blochează o parte din radiația solară.

Această perturbare a echilibrului dintre energia solară primită și căldura radiată înapoi în spațiu determină o răcire globală temporară.

„Erupțiile vulcanice sunt una dintre principalele cauze ale variațiilor naturale ale climei. Legătura dintre vulcani și climă este un aspect crucial al sistemului climatic global”, explică Cole-Dai.

Un exemplu recent de astfel de impact climatic a fost erupția vulcanului Pinatubo, din Filipine, în 1991. Aceasta a provocat o reducere cu 10% a radiației solare și o scădere a temperaturii medii globale cu aproximativ 0,4°C timp de doi ani. Se crede, de asemenea, că această erupție a contribuit la „Furtuna Secolului” din 1993.

În mod obișnuit, efectele unei erupții vulcanice majore durează doi până la trei ani. Dar ce se întâmplă atunci când astfel de erupții se succed la intervale scurte de timp?

Cole-Dai sugerează că mecanismele de feedback din sistemul climatic ar putea amplifica aceste efecte, conducând la schimbări climatice pe termen lung.

Probele de gheață dezvăluie trecutul climatic al planetei noastre

Cele cinci erupții vulcanice majore din secolul al XIII-lea, desfășurate pe o perioadă de aproximativ 55 de ani, ar fi putut contribui la declanșarea „Micii Epoci Glaciare”, o perioadă de răcire globală care a durat între anii 1300 și 1850.

„Impactul cumulativ și mecanismele de feedback pozitiv asupra climei pot deveni mai severe atunci când erupțiile se produc la intervale de un deceniu sau două. O astfel de frecvență și ritmicitate a erupțiilor nu au fost observate în alte secole ale ultimului mileniu”, explică cercetătorul.

Pentru mult timp, oamenii de știință au suspectat că activitatea vulcanică ar fi avut un rol în declanșarea Micii Epoci Glaciare. Studiul realizat de Cole-Dai aduce dovezi clare că secolul anterior acestui episod climatic a fost marcat de cinci erupții vulcanice majore, susținând astfel ipoteza conform căreia aceste evenimente vulcanice au declanșat răcirea globală.

Dintre cele cinci erupții, doar una a fost identificată cu certitudine: erupția vulcanului Samalas, din apropierea insulei Lombok, Indonezia, în anul 1257. Cercetări efectuate de o echipă de oameni de știință francezi în 2013 au reușit să coreleze această erupție cu stratigrafia gheții, cenușa vulcanică, datarea cu radiocarbon a materialelor din apropierea vulcanului și înregistrările medievale.

Se crede că erupția Samalas a fost una dintre cele mai puternice din ultimii 7.000 de ani, având un impact climatic uriaș. Cronicile medievale din emisfera nordică menționează un „an fără vară” în 1258, caracterizat printr-un sezon rece, ploi abundente, inundații și recolte slabe. Erupția vulcanului Samalas, deși s-a produs la mii de kilometri distanță, a fost confirmată drept sursa voalului de sulfați care a influențat clima în acea perioadă.

Originea celorlalte patru erupții rămâne necunoscută. Cole-Dai subliniază că identificarea acestor vulcani va fi esențială pentru viitoarele cercetări.

Vă recomandăm să citiți și:

Test de cultură generală. De ce este fluviul Amazon dificil de traversat?

De ce nu poate fi vizitată cea mai mare cascadă de pe Pământ?

Împuținarea norilor exacerbează problema încălzirii globale

Plantele au devenit mai puțin hrănitoare din cauza schimbărilor climatice