Rechinilor-fantomă le cresc dinți pe frunte. Masculii de „rechini-fantomă” (pești de adâncime bizari, rude ale rechinilor și pisicilor de mare) au un apendice ciudat care le iese din frunte: o tijă presărată cu dinți ascuțiți și retractabili.
Rechinilor-fantomă le cresc dinți pe frunte, iar noi cercetări arată că aceștia nu sunt doar niște imitații, ci dinți adevărați care cresc în afara gurii.
Studiul a fost publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences.
Mai mult, se pare că acest apendice înfricoșător are un rol în împerechere. Găsită doar la masculi, „tija” de pe frunte, numită tenaculum, este singura zonă unde rechinii-fantomă dezvoltă dinți distincți, fiind folosită probabil pentru a prinde femela, într-un mod similar cu felul în care rechinii folosesc dinții din gură în timpul reproducerii.
„Faptul că acești pești își dezvoltă dinți în partea din față a capului te face să te gândești altfel la dinamica apariției dinților în general. Dacă o specie poate produce dinți în afara gurii, unde altundeva i-am mai putea găsi?”, spune Gareth Fraser, profesor de biologie la Universitatea din Florida (SUA) și autor principal al studiului.
Echipa, formată din cercetători de la Universitatea din Washington și Universitatea din Chicago (SUA), a analizat atât fosile, cât și exemplare vii pentru a descifra misterul. O fosilă de 315 milioane de ani a arătat că tenaculul era atașat de maxilarul superior și purta dinți extrem de asemănători cu cei din gură. Specimene moderne de rechini-fantomă, colectate din Puget Sound, au confirmat același proces de formare a dinților pe frunte, identic cu cel observat la maxilarele rechinilor actuali. Testele genetice au demonstrat că acești dinți exprimă aceleași gene specifice dinților din gură.
„Am descoperit că dinții de pe acest apendice ciudat arată aproape identic cu rândurile de dinți de rechin. Capacitatea de a produce dinți s-a transferat de la gură pe acest organ frontal. De-a lungul timpului, tenaculul s-a scurtat, dar și-a păstrat abilitatea de a forma dinți orali”, explică Fraser.
Împreună cu Karly Cohen (Universitatea din Washington) și Michael Coates (Universitatea din Chicago), Fraser a detaliat aceste descoperiri.
Marea întrebare a fost dacă dinții de pe tenaculum sunt dinți veritabili, legați de cei orali, sau mai degrabă seamănă cu solzii asemănători dinților, care acoperă pielea rechinilor. Scanările CT ale fosilelor și ale exemplarelor moderne au oferit informații fără precedent: dinții tenaculului sunt aproape identici cu cei ai rechinilor de azi. Confirmarea finală a venit din partea geneticii, genele exprimate aici apar doar în dinții adevărați, niciodată în denticulele pielii.
„Ceea ce mi se pare fascinant la acest proiect este că ilustrează perfect ceea ce numim bricolaj evolutiv. Avem o combinație de date experimentale și dovezi paleontologice care arată cum acești pești au reutilizat un mecanism deja existent de formare a dinților pentru a crea un nou organ esențial în reproducere”, explică Michael Coates.
„Tenaculul este o relicvă de dezvoltare, nu un accident bizar, și este primul exemplu clar de structură cu dinți în afara maxilarului”, a adăugat Karly Cohen, autoare a studiului.
Această transformare neobișnuită de la o gură plină de dinți la o frunte cu dinți utilizați în reproducere demonstrează extraordinara flexibilitate a evoluției, mereu gata să refolosească structuri pentru scopuri surprinzătoare și neașteptate, scrie Phys.org.
„Adâncurile oceanelor ascund încă multe surprize pe care nu le-am descoperit”, conchide Fraser.
Test de cultură generală. Care țară are mai multe maimuțe decât oameni?
Singurul rozător otrăvitor din lume este atât de toxic încât poate omorî un elefant
O „armură” secretă a fost descoperită sub pielea unor șopârle australiene