Un studiu a confirmat regiunea din creier care ne ajută să spunem ce trebuie

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

O zonă din creier, numită girusul precentral, influențează modul în care oamenii se folosesc de sunetul vocii pentru  „a se juca” cu sensul cuvintelor pe care le rostesc. 

Capacitatea de „a culege” unele înțelesuri din tonalitatea vocii unei persoane a fost recunoscută drept esențială pentru limbajul fluent.

• O nouă teorie ar putea rezolva, în sfârșit, paradoxul găurilor negre
• De ce creierul continuă să se gândească la oameni pe care nu i-ai mai văzut de…

De asemenea mai face posibilă și adaptarea spontană a discursului pe baza acestor „indicii” extrase de la un interlocutor – adaptarea vorbirii, îngroșarea acesteia, articularea corectă, ridicarea tonului pentru a acoperi zgomotul de fundal.

Studiul derulat de cercetători din cadrul NYU Grossman School of Medicine se concentrează asupra celor câteva sub-regiuni ale stratului de suprafață al creierului, sau cortexului cerebral, pentru că acestea sunt cunoscute ca responsabile pentru controlul mișcării buzelor, limbii și buzelor pentru articularea cuvintelor.

Cum domină girusul precentral în vorbire?

Mai au și rolul de procesa sunetele pe care le emite. Dar rolul exact pe care fiecare sub-regiune îl are în răspunsul la vorbirea în timp real nu a fost cunoscut până acum. Asta datorită dificultăților în accesarea directă a creierului unei persoane vii, pentru studiuspune Medical Express.

Publicat în revista PLOS Biology, noul studiu a scos la iveală că, în vreme ce trei regiuni corticale principale erau implicate în corectarea limbajului, printre care girusul temporal superior și girusul supramarginal, doar girusul precentral domina în cazurile de folosire a pauzelor în vorbire, pentru corectarea și adaptarea limbajului.

Adeen Flinker, neurocercetător și coordonator al studiului, vorbește despre planurile unor studii viitoare privind mecanismele de feedback ale creierului, pentru controlarea vorbirii. În particular, echipa caută să-i explice dacă girusul precentral este responsabil pentru procesarea felului în care ar trebui „să sune” cuvintele, respectiv corectarea erorilor care ar putea apărea în aceste procese.

Perspectivele dezvoltării unor noi tratamente

Cunoașterea rolului exact al girusului precentral și modul în care acesta interacționează cu mecanismele de corectare a limbajului, ar putea să facă posibilă aplicarea de tratamente în această regiune a creierului. Astfel, ar putea fi gestionate afecțiuni precum bâlbâiala sau boala Parkinson, ambele implicând probleme legate de procesarea  întârziată a creier a vorbirii.

Pentru acest studiu, cercetătorii au analizat mii de înregistrări oferite de aproape 200 de electrozi  conectați la creierele a 15 epileptici programați pentru operație, pentru a identifica anume care sunt cauzele crizelor acestora.

Pacienții s-au oferit voluntari pentru teste standardizate care să le fie aplicate în timpul operațiilor. Fiecare dintre aceștia aveau să poarte unele microfoane astfel încât, cuvintele pe care trebuiau să le rostească, să fie înregistrate și analizate ulterior de cercetători.

Voluntari pentru progres

Cercetătorii au înregistrat mai apoi activitate electrică în majoritatea sub-regiunilor creierelor pacienților, pe măsură ce aceștia se auzeau vorbind și pe măsură ce acest feedback era întârziat cu câteva milisecunde.

Acest gen de teste au fost dezvoltate cu scopul de a putea studia în siguranță modul în care creierul uman învață și procesează limbajul. Prin inserarea de erori în vorbirea normală, cercetători susțin că au posibilitatea de a compara semnalele electrice emise de creier, astfel încât să determine cum anumite părți din creier funcționează și controlează vorbirea.

Vă mai recomandăm și:

Cât timp îi ia creierului uman „să-și dea refresh” și ce s-ar întâmpla dacă nu ar face asta?

Nu toți creierii sunt la fel. De ce este creierul uman mult mai vulnerabil la boli?

Mănușa care traduce limbajul semnelor în vorbire

„Pata albastră” din creier care ne ajută să ne concentrăm atenția. Ce este și cum funcționează?