Rețelele sociale sunt adesea criticate pentru promovarea conținutului toxic, dezbinator sau polarizant. Dar dacă ai elimina tot ce e negativ, ceea ce rămâne ar fi de-a dreptul adorabil: căței neîndemânatici, pisoi pufoși, panda rotofei, cimpanzei zâmbitori. Regatul animalelor este iubit pe internet, iar utilizatorii vor ca și prietenii lor să simtă această căldură. Conținutul cu animale adorabile face internetul mai bun.
Însă, după cum arată un nou studiu realizat de cercetători de la Universitatea Concordia (Canada), conținutul cu animale adorabile nu înseamnă doar simple reacții de „awww” și like-uri/inimioare/îmbrățișări.
Publicat în Journal of Consumer Research, studiul susține că imaginile și videoclipurile cu animale, adesea însoțite de hashtaguri simpatice sau texte amuzante, creează „întâlniri afective digitale”, adică experiențe online care generează emoții pozitive.
Distribuirea acestor mici simboluri digitale devine un gest de afecțiune, într-o relație interumană sau parasocială. Aceasta poate fi comparată cu fenomenul numit „pebbling”, în care anumiți pinguini le oferă pietricele partenerilor în timpul curtării.
Autorii susțin că circulația conținutului cu animale creează rețele afective digitale, adică relații și interacțiuni centrate pe și facilitate de conținutul cu impact emoțional pozitiv.
„Crearea, consumarea și distribuirea imaginilor cu animale a devenit un fenomen social în sine. Am depășit de mult stadiul în care animalele promovau produse pentru animale”, afirmă coautoarea Zeynep Arsel, profesoară în Departamentul de Marketing al John Molson School of Business.
Studiul pornește de la teza de masterat a Ghaliei Shamayleh, acum profesoară la ESSEC Business School, în apropiere de Paris. Pentru a înțelege acest fenomen, cercetătorii au creat un cadru care explică parcursul digital al unui conținut afectiv de la creare la distribuire, axându-se în principal pe platforma Instagram. Oamenii de știință au intervievat creatori de conținut, administratori de pagini cu animale și urmăritori ai acestora și s-au folosit de experiențele proprii cu animalele lor de companie pentru a înțelege traseul unei imagini în rețelele afective digitale.
Indexicalizarea. Reprezintă momentul în care o imagine, gif sau un video cu un animal primește o notă emoțională, o semnificație. Aceasta poate însemna punerea animalului în haine, adăugarea unui hashtag, a unei descrieri afectuoase sau a unui joc de cuvinte. Astfel, relația de afecțiune dintre om și animal este digitalizată și poate fi distribuită într-un cerc restrâns, similar cu „pebbling-ul” pinguinilor.
Re-indexicalizarea. După ce conținutul este distribuit, el interacționează cu alți utilizatori într-o „întâlnire tehno-afectivă”. Acest proces adaugă noi semnale emoționale, cu sau fără text nou. Astfel, conținutul dobândește sensuri specifice unui anumit grup social, bazate pe istoricul comun, și creează o relație parasocială între privitor și animal.
Decontextualizarea. Este faza în care informațiile personale sunt eliminate sau modificate de către un curator de conținut pentru a atrage un public mai larg. Cei mai buni curatori reușesc să adauge semnale relevante din punct de vedere cultural, legate de pop culture sau de spiritul vremurilor, transformând aceste imagini în meme care depășesc publicul inițial.
Arsel subliniază că, deși studiul s-a concentrat pe animale, cadrul propus poate fi aplicat și la alte forme de conținut emoțional, precum mâncarea delicioasă sau copiii adorabili.
„Această cercetare are implicații sociale importante, explică ceva ce facem foarte des, aproape automat și fără să ne întrebăm de ce. Am vrut să scoatem la lumină această rețea ascunsă, iar totul pornește de la creatori”, conchide Arsel, citată de Phys.org.
Ce se întâmplă în creierul femeilor în timpul menstruației?
Un ingredient din băuturile energizante ar putea fi „combustibil” pentru leucemie
O bacterie necunoscută până acum a fost descoperită pe Stația Spațială Tiangong a Chinei
Microplasticele din creier ar putea cauza probleme de sănătate mintală