Problema de vedere care afectează astronauții după misiunile lungi

Când astronauții se întorc de pe Stația Spațială Internațională (ISS), mulți dintre ei observă un efect secundar neașteptat al misiunii. Care este problema de vedere care afectează astronauții după misiunile lungi?

Acest fenomen afectează aproximativ 70% dintre astronauții care petrec perioade îndelungate în spațiu și i-a determinat pe cercetătorii NASA să investigheze de ce lipsa gravitației influențează vederea.

• ESA intensifică cercetarea Pământului pe măsură ce viitorul agențiilor americane devine tot mai incert
• Un expert spune că modelele lingvistice mari nu vor fi niciodată cu adevărat inteligente

Dr. Sarah Johnson a fost printre primii care au remarcat problema de vedere care afectează astronauții după misiunile lungi, în timpul unei misiuni de șase luni la bordul ISS. Ea a observat că textele care înainte de lansare erau perfect clare deveniseră neclare.

Iată problema de vedere care afectează astronauții după misiunile lungi!

Iar Johnson nu este un caz izolat. Astronauții raportează frecvent dificultăți la citit, vedere încețoșată la distanță și alte schimbări vizuale care pot persista ani întregi după întoarcerea pe Pământ. Afecțiunea este acum cunoscută sub numele de sindrom neuro-ocular asociat zborurilor spațiale, sau SANS, și a devenit una dintre cele mai îngrijorătoare probleme de sănătate pentru misiunile spațiale de lungă durată. Spre deosebire de răul de mișcare sau slăbirea musculaturii, care dispar rapid la revenirea pe Pământ, afectarea vederii poate deveni permanentă.

Vinovatul pare să fie microgravitația. Pe Pământ, gravitația ajută la direcționarea lichidelor în jos, prin corp. În spațiu, aceste fluide se redistribuie, ducând la umflarea feței și la presiune crescută în interiorul craniului. Acest fenomen poate aplatiza partea din spate a globului ocular și provoca inflamarea nervului optic, modificări cu implicații serioase pentru viitoarele misiuni pe Marte, care ar putea dura între 2 și 3 ani.

„Trebuie să înțelegem dacă aceste schimbări se stabilizează sau continuă să se agraveze în timp. Un astronaut cu vederea grav afectată ar putea compromite întreaga misiune spre Marte”, declară dr. Michael Roberts, coordonatorul cercetărilor NASA privind vederea.

Echipa lui Roberts lucrează la mai multe soluții, precum lentile de contact speciale, medicamente pentru reducerea presiunii intracraniene și programe de exerciții care să mențină o circulație normală a fluidelor.

Se testează și un dispozitiv inovator numit camera VIIP (Visual Impairment Intracranial Pressure), care ar putea simula, la nivelul ochilor, presiunea normală existentă pe Pământ, scrie Science Alert.

Ce putem învăța din asta și aplica pe Pământ?

Deși problema e îngrijorătoare, această cercetare ar putea aduce beneficii și pe Terra. Oamenii de știință obțin informații valoroase despre efectele presiunii asupra vederii, informații care pot contribui la tratarea unor afecțiuni precum glaucomul sau hipertensiunea intracraniană.

Înțelegerea modului în care corpul uman se adaptează în spațiu rămâne esențială. Cu cât testăm mai mult limitele rezistenței umane prin misiuni tot mai lungi, cu atât descoperim mai multe provocări.

Dar cercetările vor continua, atât la NASA, cât și la bordul ISS, astfel încât, atunci când omenirea va păși în sfârșit pe Marte, să putem vedea clar ceea ce am realizat.

Vă recomandăm să citiți și:

Cum să reacționezi la vești neplăcute și cum să le transmiți cu empatie

Postura care conferă încredere: mit sau realitate?

Tinerii din Generația Z schimbă regulile consumului și economisesc mai mult

Proteina care ucide E. coli, creată cu ajutorul Inteligenței Artificiale