De ce unii oameni ajung la 90 de ani cu mintea și corpul intacte, iar alții se confruntă cu Alzheimer, diabet sau probleme de mobilitate cu zeci de ani mai devreme?
Un consorțiu internațional de cercetători a identificat peste 400 de gene asociate cu îmbătrânirea accelerată, repartizate pe șapte subtipuri de fragilitate: de la declin cognitiv și probleme metabolice până la izolare socială.
„Pentru a identifica tratamente care să oprească sau să inverseze îmbătrânirea biologică accelerată, trebuie să înțelegi biologia de bază. Acesta este cel mai mare studiu genetic realizat vreodată cu acest scop”, a declarat Isabelle Foote, autoare principală și cercetătoare la Institute for Behavioral Genetics din cadrul Universității Colorado.
Studiul pornește de la conceptul de „fragilitate”, adică un declin fiziologic multisistemic ce afectează peste 40% dintre americanii de peste 65 de ani. Evaluarea se face printr-un index de 30 de criterii, precum viteza de mers, forța de prindere sau nivelul de activitate socială. Însă, potrivit experților, această abordare uniformă ascunde diferențele dintre tipurile de fragilitate.
„Îmbătrânirea nu este un singur fenomen. Există multe feluri de a fi fragil. Întrebarea este: ce gene sunt implicate?”, a explicat dr. Kenneth Rockwood, la Dalhousie University, Canada, coautor al studiului.
Analizând ADN-ul și datele de sănătate a sute de mii de participanți din UK Biobank și alte baze de date publice, cercetătorii au identificat 408 gene asociate cu fragilitatea, o creștere importantă față de cele 37 cunoscute anterior, potrivit MedicalXpress.
De pildă, gena SP1, implicată în funcția imunitară și Alzheimer, a fost asociată cu subtipul „declin cognitiv”. În schimb, gena FTO, cunoscută pentru legătura cu obezitatea, s-a regăsit în mai multe forme de îmbătrânire nesănătoasă.
„Acest studiu nu doar că identifică sub-fațete ale îmbătrânirii dezordonate, dar arată și că există biologie diferită în spatele fiecăreia”, a declarat Andrew Grotzinger, profesor de psihologie și neuroștiințe.
Autorii propun ca măsurătorile clinice de fragilitate să includă cele șase subtipuri, pentru a permite intervenții mai specifice: de exemplu, prevenția demenței la cei cu fragilitate cognitivă sau a diabetului la cei cu fragilitate metabolică.
Foote vede un viitor în care fiecare persoană ar putea primi un „scor de risc poligenic”, cu detalii despre tipul de îmbătrânire la care este predispusă. Iar obiectivul suprem ar fi descoperirea căilor moleculare care conduc procesul de îmbătrânire și dezvoltarea unor terapii care să îl încetinească.
Va exista un „tratament anti-îmbătrânire” universal? „Probabil că nu. Dar această cercetare sugerează că s-ar putea să nu fie nevoie de sute de tratamente diferite, ci doar de câteva, adaptate principalelor forme de fragilitate”, spune Grotzinger.
O descoperire genetică ar putea explica unicitatea creierului uman
Bâlbâiala are o cauză genetică clară, dezvăluie un studiu pe 1 milion de participanți
Codul din Marea Baltică a suferit modificări genetice ireversibile din cauza pescuitului excesiv
Poluarea aerului este asociată cu mutații genetice implicate în cancerul pulmonar