De ani buni, studiile privind fericirea de-a lungul vieții au arătat o curbă în formă de „U”: fericirea e mai mare la tinerețe, scade la vârsta mijlocie și crește din nou după aceea. Cercetările despre nefericire reflectau același tipar, cu un vârf în jurul vârstei mijlocii și o scădere ulterior. Dar o nouă problemă a devenit mai gravă decât criza vârstei mijlocii.
Un studiu recent, bazat pe date din 44 de țări (inclusiv SUA și Marea Britanie), arată problema care a devenit mai gravă decât criza vârstei mijlocii: astăzi, nivelul maxim de nefericire apare la tineri și scade odată cu vârsta.
Studiul a fost publicat în PLOS One.
Nu este vorba că persoanele de vârstă mijlocie sau mai în vârstă au devenit mai fericite, ci că sănătatea mintală a tinerilor s-a deteriorat. Datele din SUA evidențiază clar acest lucru. Cercetătorii au analizat informațiile din sondaje naționale realizate anual, cu peste 400.000 de respondenți, pentru perioada 1993-2024. „Disperați” au fost considerați cei care au declarat că, în ultimele 30 de zile, sănătatea lor mintală a fost proastă în fiecare zi.
Rezultatele arată o creștere accelerată a disperării la tineri: în cazul bărbaților, procentajul a crescut de peste două ori (de la 2,5% în 1993 la 6,6% în 2024), iar la femei aproape s-a triplat (de la 3,2% la 9,3%). Disperarea a crescut și la persoanele de vârstă mijlocie, dar într-un ritm mai lent. La cei peste 45 de ani, schimbările au fost minime, scrie Science Alert.
Astfel, până în 2023-2024, ordinea s-a inversat: la femei, tinerele au devenit cele mai afectate, iar persoanele în vârstă cele mai puțin afectate; la bărbați, nivelurile sunt similare între tineri și cei de vârstă mijlocie, iar cele mai reduse sunt la grupa de vârstă înaintată.
Această schimbare a transformat complet relația dintre vârstă și sănătatea mintală. Dacă între 2009 și 2018 disperarea avea forma unei „cocoașe” (mai mare la mijlocul vieții), între 2019 și 2024 acest tipar a dispărut: creșterea cea mai puternică se observă acum la tineri și la persoanele până în 45 de ani, în timp ce după această vârstă nivelurile au rămas constante.
Tendințe similare au fost identificate și în Marea Britanie, dar și în alte 42 de țări, unde disperarea scade odată cu vârsta. Motivele exacte nu sunt încă pe deplin înțelese. Fenomenul a început cu ani buni înainte de pandemia de COVID-19, deși aceasta ar fi putut accelera declinul sănătății mintale a tinerilor.
O ipoteză frecvent discutată este legată de utilizarea intensă a internetului și a smartphone-urilor. Unele studii sugerează că acestea contribuie la agravarea problemelor de sănătate mintală, iar restricționarea accesului la smartphone a dus la îmbunătățirea stării de bine la adulți. Totuși, este puțin probabil ca acest factor să fie singurul sau cel mai important. Cercetări recente (încă nepublicate) arată că și rolul muncii plătite ca factor de protecție a sănătății mintale la tineri a scăzut, deoarece nivelul de disperare a crescut chiar și în rândul celor angajați.
Deși cauzele nu sunt încă pe deplin clarificate, autorii studiului subliniază că factorii de decizie ar trebui să ia în considerare creșterea disperării în rândul tinerilor la orice strategie de bunăstare socială.
Medicii care folosesc AI își pierd capacitatea de a detecta cancerul, arată un studiu
Cum îi percep oamenii pe medicii care poartă halate albe?
Munca după pensionare, asociată cu o satisfacție mai mare a vieții, în special la bărbați