Știința răspunde clar și răspicat: De ce este atât de greu să slăbim?

Timp de decenii, pierderea în greutate a fost prezentată ca o problemă de voință: mănânci mai puțin, faci mai multă mișcare și slăbești. Însă cercetările recente arată că realitatea este mult mai complexă, iar biologia umană joacă un rol în dificultatea de a pierde kilogramele în plus.

Pentru strămoșii noștri, grăsimea corporală era vitală pentru supraviețuire. Prea puțină însemna risc de înfometare, prea multă reducea mobilitatea. De-a lungul evoluției, organismul uman a dezvoltat mecanisme sofisticate pentru a proteja rezervele de energie, potrivit MedicalXpress.

• Razele cosmice au transformat nisipul antic într-o mașină a timpului
• A început construcția celui mai mare telescop din lume care va cartografia rețeaua cosmică

Aceste sisteme, controlate în mare parte de creier, funcționau perfect într-un mediu cu resurse fluctuante. În lumea modernă, însă, unde mâncarea este ieftină și accesibilă, iar mișcarea nu mai este o necesitate, ele s-au transformat într-un obstacol major pentru orice încercare de a slăbi.

Atunci când o persoană pierde în greutate, organismul reacționează ca și cum ar fi în pericol. Hormonii foamei cresc, poftele devin mai intense, iar metabolismul încetinește. Creierul, programat să „apere” greutatea obișnuită, ajunge chiar să „memoreze” nivelul maxim atins, pe care îl tratează apoi ca pe noul standard de supraviețuire. De aceea, mulți oameni câștigă înapoi kilogramele pierdute: nu din lipsă de disciplină, ci pentru că biologia lor funcționează exact așa cum a fost proiectată.

Medicamentele care „păcălesc” creierul

Tratamentul obezității a intrat într-o nouă eră odată cu apariția medicamentelor precum Wegovy sau Mounjaro, care mimează hormonii intestinali responsabili de reducerea apetitului. Acestea pot ajuta unele persoane să reducă din kilograme, însă nu sunt eficiente pentru toți. Efectele secundare pot fi greu de tolerat, iar adesea, la întreruperea tratamentului, kilogramele revin, deoarece corpul își reia vechile mecanisme de apărare.

Totuși, progresele rapide în cercetarea metabolismului sugerează că terapiile viitoare ar putea modifica aceste semnale biologice pe termen lung. Mai mult, studiile arată că sănătatea nu este întotdeauna sinonimă cu cifra de pe cântar, pentru că somnul de calitate, activitatea fizică și alimentația echilibrată pot îmbunătăți starea cardiometabolică chiar și fără pierderi semnificative în greutate.

Obezitatea nu este o responsabilitate exclusiv individuală

Specialiștii subliniază că obezitatea nu este o responsabilitate exclusiv individuală. Medii alimentare nesănătoase, porții supradimensionate, cartiere neprielnice activității fizice și marketing agresiv al alimentelor bogate în calorii contribuie toate la acest fenomen. Investițiile în mese școlare sănătoase, reglementarea publicității pentru copii și dezvoltarea orașelor orientate spre mers pe jos ar putea face o diferență reală.

Primele etape ale vieții sunt, de asemenea, cruciale. Obiceiurile alimentare ale părinților, modul de hrănire al bebelușilor și stilul de viață din primii ani influențează modul în care creierul copilului va regla pofta de mâncare și stocarea grăsimii pe termen lung.

Pentru cei care încearcă să slăbească, mesajul central al științei este acela că obezitatea nu este un eșec personal, ci un rezultat al interacțiunii dintre biologie, gene și mediul înconjurător. Schimbarea este posibilă, însă necesită atât sprijin medical, cât și politici publice inteligente.

Cele mai recente cercetări au fost publicate în jurnalul Cell.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Nutriționiștii avertizează: Reducerea carbohidraților poate ajuta la slăbire, dar echilibrul rămâne cheia

Slăbitul ar putea întineri țesutul adipos, eliminând celulele îmbătrânite

Strategia de slăbit de 5 ori mai eficientă decât Ozempic

Un studiu a descoperit o alternativă mai eficientă pentru slăbit