Prima pagină Stiinta

MARILE concepte ştiinţifice care ar trebui să fie cunoscute la o scară mai mare

Alexandru Voiculescu | 01.08.2017 | ● Vizualizări: 3308
Credit: www.123rf.com/Anatoly Vasilyev     + zoom
Galerie foto (1)

La sfârşitul lui 2016, Edge.org Annual Question a chestionat gânditorii importanţi cu privire la ideile care marită o expunere dincolo de lumea ştiinţei.

Steven Pinker, despre a doua lege a termodinamicii

A doua lege a termodinamicii susţine că într-un sistem izolat, care nu primeşte energie, entropia creşte odată cu timpul. Sistemele închise devin inevitabil mai puţin organizate, şi mai puţin capabile să îndeplinească lucruri utile şi interesante, până când cad într-un echilibru monoton.

În viaţa de zi cu zi este cunoscută drept ideea că „toate lucrurile dispar”. Pinker spune că a doua lege a termodinamicii defineşte sensul ultim al vieţii: de a accepta lucrurile rele, precum moartea sau boala, ca un ciclu natural inevitabil. De asemenea, fiecare problemă socială de astăzi este văzută, mai mult sau mai puţin, ca prevestind sfârşitul lumii; acest lucru din cauza faptului că nu se ia în considerare entropia - că lumea este într-o continuă schimbare, ceea ce presupune şi momente de criză.

Steven Pinker este psiholog la Universitatea Harvard şi autorul ”The Sense of Style”.

Alison Gopnik, despre istoria vieţii

Istoria vieţii este termenul pe care biologii îl folosesc pentru a descrie cum organismele se schimbă de-a lungul vieţii. În cadrul acestui concept, cercetătorii s-au concentrat pe rolul bărbatului adult, neglijând rolul de îngrijitor al femeii şi perioada de copilărie. De obicei, acestea două era descrise prin prisma deficienţelor. Avem un orizont mai larg atunci când suntem tineri sau bătrâni, fără a avea o ocupaţie care ne ţine legaţi numai de lucruri concrete, aşa cum se întâmplă în perioada de adult.

Istoria vieţii este o idee importantă în evoluţia omului, care ne poate da posibilitatea de a vedea diversele etape ale vieţii într-un mod mai dinamic.

Alison Gopnik predă psihologia la Universitatea California din Berkely, autorul cărţii ”The Gardener and the Carpenter” şi un colaborator regular al rubricii ”Mind & Matter” de la Review.

Mario Livio, despre principiul copernican

Nicolaus Copernic a demonstrat în secolul XVI că Pământul nu este centrul sistemului solar, ceea ce a devenit cunoscut ca fiind principiul copernican. Acesta a fost urmat de altele care demonstrau că nu suntem centrul universului. Sistemul nostru solar nu este centrul galaxiei şi, de asemenea, există încă două trilioane de alte galaxii.

În interiorul galaxiei Calea Lactee din care facem parte există miliarde de planete de dimensiunea Pământului, iar un număr însemnat dintre acestea au condiţiile necesare de a avea apă lichidă.

Principiul copernican spune că, dintr-o perspectivă pur fizică, suntem neînsemnaţi în vastitatea Universului. Deşi sună deprimant, această perspectivă a deschis ochii şi a dus către unele dintre cele mai mari descoperiri ale lumii.

Mario Livio este astrofizician şi autorul lucrării ”Brilliant Blunders”.

Jared Diamond, despre simţul realităţii

Simţul realităţii, cunoscut şi sub terminologia anglo-saxonă de ”common sense”, ar trebui, spune Diamond, să aibă un rol mai important în discuţiile ştiinţifice. Acest lucru deoarece oamenii de ştiinţă tind să se concentreze mai mult pe detalii decât pe imaginea de ansamblu.

Exemplul dat de Diamond este din arheologie. În timpul ultimei glaciaţiuni, acum 13.000 de ani, oamenii au migrat în Americi, ultimul loc încă nepopulat de oameni. Acest lucru este înregistrat prin numeroase dovezi arheologice ale culturii Clovis. Dar acest lucru este privit ca o provocare de mulţi cercetători de a descoperi o cultură de dinainte, deşi acest lucru este imposibil, având în vedere inexistenţa unei migraţii şi imposibilitatea de a traversa Strâmtoarea Bering în lipsa unei glaciaţiuni.

Jared Diamod este profesor de geografie la Universitatea California din Los Angeles şi este autorul lucrării ”The World Until Yesterday”.

Helen Fisher, despre iluzii pozitive

Într-o serie destudii publicată în 2011 şi 2012, Helen Fisher şi echipa sa au scanat creierele a şapte bărbaţi şi 10 femei de 50-60 de ani care aveau căsătorii fericite de lungă durată. Toţi au prezentat activitate în zonele creierului asociate cu trăiri şi iubire intensă. Mai mult, s-a găsit activitate redusă într-o regiune care este asociată trăirilor negative.

Acest lucru sugerează că persoanele analizate neglijează aspectele negative ale vieţii, concentrându-se pe aspectele pozitive.

Helen Fisher este un antropolog la Institutul Kinsey şi autorul lucrării ”Anatomy of Love”, publicată recent în a oua ediţie.

Frank Wilczek, despre complementaritate

Complementaritatea este ideea că există mai mult feluri de a descrie un singur sistem, fiecare util şi consecvent, dar incompatibile între ele. A apărut ca o caracteristică a teoriei cuantice, dar aplicabilitatea poate fi mult mai largă.

Când vine vorba de complexităţile realităţii, oamenii pot avea mai multe abordări, de la ştiinţific, legal, moral, artistic, religios şi aşa mai departe. Spre exemplu, un om nu poate fi văzut exclusiv din punct de vedere ştiinţific, adică să i se atribuie o definiţie în termeni exclusiv fizici, întrucât aceasta nu spune nimic despre cultura lui sau modul în care se poartă în societate. Astfel, este nevoie de complementaritate, de definiţii relevante, care nu se exclud una pe cealaltă.

Frank Wilczek, câştigător al Premiului Nobel în Fizică în 2004, este profesor la Massachusetts Institute of Technology şi autorul cărţii ”A Beautiful Question: Finding Nature's Deep Design.”

Adam Alter despre legea numerelor mici

Legea numerelor mici este un sofism al judecăţii umane. Apare atunci când cineva se bazează pe unul sau puţine cazuri/situaţii pentru a trage concluzii generale.

De aici poate apărea stereotipizarea: judecând după aparenţe sau în urma unei singure întâlniri. Soluţia acestei probleme este nu numai de a vedea tendinţele datelor, ci şi cantitatea acestora. „Micile numere” nu numai că sunt insuficiente, ci şi pot duce la idei preconcepute.

Adam Alter este psiholog la Stern School of Business de la Universitatea New York şi autorul lucrărilor ”Drunk Tank Pink” şi ”Irresistible”.

Lisa Randall, despre teoria efectivă

Randall susţine că un lucru esenţial este perspectiva practică asupra lucrurilor, cu excepţia cazului în care este nevoie de o înţelegere mai profundă.

Aceasta oferă drept exemplu legile newtoniene. Dacă nu este vorba de un obiect foarte mic sau la o viteză foarte mare, aceste legi se pot aplica cu succes. Ştim că un scaun se va mişca ori de câte ori i se va aplica o forţă necesară pentru a depăşi cumulul de atracţie gravitaţională, masă şi, eventual, forţă de frecare.

Concluzia acesteia este că există un lucru benefic de a păstra lucrurile simple datorită aplicabilităţii mai eficiente a lor în acest stadiu.

Lisa Randall este profesor de fizică la Universitatea Harvard şi autorul lucrării ”Dark Matter and the Dinosaurs: The Astounding Interconnectedness of the Universe.”

Sursa: The Wall Street Journal

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:

Cele mai impresionante descoperiri de planete în 2016

Oliver Hart şi Bengt Holmström au primit Premiul Nobel pentru Economie 2016

Yoshinori Ohsumi a câştigat Premiul Nobel pentru Medicină în 2016

Cuvântul anului 2016. A devansat ''Trumpism'' în utilizare