Misiunea periculoasă a CIA prin care au răpit o navă spaţială sovietică

Într-o zi din anul 1959 sau 1960 (nu se ştie cu certitudine întrucât datele declasificate sunt inexacte), patru agenţi CIA au „răpit” o navă spaţială sovietică. Au fotografiat şi au documentat fiecare element, apoi au plecat fără să lase nicio urmă.

De ce a fost nevoie de o astfel de misiune periculoasă?

• Lepra, între istorie și știință: ce înseamnă cu adevărat această boală și cât de mare este…
• A fost recuperată prima comoară de pe „Sfântul Graal al epavelor”

Contextul care a dus la scenariul enunţat mai sus este bine cunoscut: Războiul Rece. Cele două mari puteri ale celei de-a a doua jumătăţi a secolului XX, SUA şi URSS se aflau în cursă la toate categoriile. O miză foarte mare o avea cursa spaţială, întrucât era un domeniu nou care oferea extrem de multe posibilităţi. Un avantaj în această cursă însemna un avantaj tehnologic, ştiinţific, politic, dar şi social, deoarece toată lumea urmărea cu interes.

Chiar şi o ţară secretoasă precum URSS nu a rezistat tentaţiei de a-şi face publice cercetările şi realizările în acest domeniu, cunoscând de altfel şi impacul social şi politic pe care acestea le puteau avea.

La începutul cursei, sovieticii aveau un avantaj, reuşind să trimită primul om în spaţiu şi să atingă suprafaţa lunii cu ajutorul navei spaţiale Luna 2 în luna septembrie a anului 1959. O lună mai târziu, în octombrie, Luna 3 a reuşit să obţină primele fotografii ale Lunii de pe partea întunecată a acesteia. În acelaşi timp, Statele Unite au avut doar câteva misiuni spaţiale eşuate.

Faptul că sovieticii aveau tehnologie spaţială mai avansată a fost devastator pentru moralul americanilor, mai ales în contextul unui conflict. 

Văzându-se în această situaţie, americanii au recurs la spionaj. Printr-un nou program al CIA, aceştia sperau să afle datele în care vor fi lansate noile nave pentru a putea anticipa astfel impactul asupra publicului, dar şi să încerce să ţină pasul cu savanţii sovietici. Desigur, şi tehnologia folosită de sovietici era de un interes esenţial. Aceasta putea fi analizată de experţii americani, comparată şi eventual introdusă în propriul program spaţial.

Cum au reuşit americanii să „răpească” o navă spaţială

În 1959 şi 1960, sovieticii au vizitat mai multe ţări pentru a-şi prezenta realizările industriale şi ştiinţifice. „Vedeta” acestei serie de tururi a fost o navă spaţială din programul spaţial Luna. CIA a văzut în aceasta o oportunitate imensă, deşi riscurile erau pe măsură, întrucât o descoperire a intenţiilor ar fi adus tensiuni suplimentare între cele două mari superputeri.

Să ajungi lângă navetă era mult mai uşor de zis decât de făcut, deoarece, bineînţeles, era extrem de bine păzită, sovieticii luându-şi toate măsurile de siguranţă necesare pentru a nu cădea în mâini mai puţin bine intenţionate. Sau cel puţin aşa credeau. Slăbiciunea a reprezentat faptul că trebuia transportată de la un eveniment la altul, iar americanii au reuşit să găsească o verigă slabă în acest lanţ.

Aşadar, nava, alături de toate piesele aduse de sovietici, era transportată într-o cutie de către o camionetă la o staţie de tren, unde trebuia să fie încărcată din nou într-un tren. În această staţie, un gardian trebuia să supervizeze mutarea conţinutului din camionetă în tren, doar că nu avea o listă cu toate obiectele transortate şi cu timpul de trimitere pentru fiecare dintre acestea.

Agenţii CIA au aranjat ca nava să fie transportată de ultima camionetă. În lipsa gărzilor, agenţii au reuşit să oprească maşina şi să îl escorteze pe şofer la un hotel. Gardianul care verifica toate camionetele, crezând că a terminat cu (de fapt) penultima maşină, a plecat acasă.

Capturând camioneta, agenţii CIA, s-au retras într-un loc izolat şi au aşteptat timp de 30 de minute pentru a fi siguri că nu au fost urmăriţi. Apoi şi-au îndreptat atenţia către încărcătură. Cutia de lemn în care se găsea naveta se putea deschide numai pe sus. Odată deschisă, cei patru agenţi au observat că aparatul ocupa tot spaţiul. A fost nevoie de foarte multă îndemânare din partea agenţilor de a desface fiecare componentă a navei, de a fotografia şi de a documenta şi de a reasambla fără să lase nici cea mai mică urmă. A fost o operaţiune care a durat până dimineaţă, dar misiunea, deocamdată a fost un succes. Mai era nevoie de transportarea navetei la locul ei.

Şoferul original al încărcăturii a fost înapoi la ora 5, iar la ora 7 aştepta în staţia de tren unde gardianul din ziua precedentă a trecut-o pe listă fără a avea nicio întrebare.

Această misiune, încununată cu un succes total, a avut un rol important pentru misiunea spaţială americană. Au văzut capacitatea aparatelor sovietice, au putut anticipa viitoarele lansări şi timpul de durată, şi cum am spus la începutul articolului, au putut face comparaţii cu tehnologia americană existentă.

Sursa: Popular Science

Vă mai recomandăm şi următoarele articole:

Cine a fost, în realitate, marele câştigător al Războiului Rece?

Cu tovarăşii în Cosmos: aventura spaţială sovietică

Vehiculele de pe alte lumi