Extincția în masă care a pus capăt perioadei Triasic ar fi avut loc mult mai târziu decât s-a crezut până acum

Extincția Triasic–Jurasic care a pus capăt perioadei Triasic și a marcat începutul perioadei Jurasic, în urmă cu aproape 200 de milioane de ani, a fost cel mai mare eveniment de extincție în masă din istoria planetei noastre.

În total, în jur de 25% – 34% din genurile marine ar fi fost pierdute în timpul evenimentului, iar multe grupuri terestre au fost șterse de pe fața Pământului, astfel făcând loc dinozaurilor și prădătorilor care au dominat Terra pentru următorii 135 de milioane de ani.

• Cea mai veche artă botanică cunoscută dovedește o gândire matematică timpurie
• Ziua în care Consiliul Dirigent al Transilvaniei decide organizarea administrativă a teritoriilor unite cu România

Însă, noi cercetări sugerează că evenimentul de extincție a avut loc mai târziu decât s-a crezut inițial, iar descoperirile recente dezvăluie mai multe detalii despre factorii care au contribuit la dispariția în masă.

Ipoteza cea mai acceptată privind evenimentul din Triasic-Jurasic dă vina pe erupțiile vulcanice pentru pierderea vieții care a avut loc pe planeta noastră, deși alte idei, precum coliziunile cu asteroizi sau schimbările climatice treptate, au fost, de asemenea, prezentate.

Un indicator direct al evenimentului de extincție din Triasic–Jurasic

Noul studiu a analizat biomarcării de fosile din roci extrase din Canalul Bristol, de pe coasta Angliei, care în acea perioadă făcea parte din supercontinentul Pangeea.

Mostrele au arătat dovezi ale comunităților antice și complexe de microorganisme, acestea conținând indicatori ai condițiilor atmosferice de la acea vreme.

Schimbările ecosistemului din această regiune din Marea Britanie și bazinele din Europa centrală au fost folosite de mult timp ca indicatori a ceea ce s-a întâmplat atunci, o scădere bruscă a nivelului de carbon-13 organic fiind considerată un semn inițial al schimbărilor atmosferice care au dus la evenimentul de extincție.

Cu toate acestea, se pare că nu a fost un indicator direct al evenimentului Triasic–Jurasic, au spus oamenii de știință. Schimbările au provenit de la variații în nivelul mărilor și desalinizarea apei, care au creat în cele din urmă condițiile perfecte pentru acele microorganisme să prospere.

Extincția din Triasic s-a produs mai târziu decât s-a crezut inițial

Aceste schimbări au adus compoziția organică a oceanelor într-o fază de tranziție, dar cercetătorii au arătat că abia zeci de mii de ani mai târziu, în timpul perioadei Rhaetian, din Triasicul târziu, a început , de fapt, evenimentul de extincție, scrie Science Alert.

„Prin intermediul analizei semnăturilor chimice ale acestor microorganisme, am descoperit că extincția în masă din Triasicul târziu s-a produs mai târziu decât s-a crezut inițial”, a explicat Calum Peter Fox, de la Universitatea Curtin din Australia.

Cercetările susțin descoperirile unui studiu anterior care a arătat că activitatea magmatică avea loc în această regiune cu 100.000 de ani înainte de cea mai timpurie erupție cunoscută, asociată cu evenimentul de extincție.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Schimbările climatice ar fi dus la dispariția unor specii umane

Ascensiunea și declinul pădurilor tropicale au declanșat dispariția oamenilor timpurii și a megafaunei din Asia

Oamenii de știință avertizează că dispariția mamiferelor se apropie de un „al doilea val” fără precedent

Un asteroid și nu activitatea vulcanică a dus la dispariția dinozaurilor