O colecție de oase fosilizate de sauropozi, descoperite în municipiul Ibirá, São Paulo, Brazilia, arată că aceste animale antice erau vulnerabile la o boală osoasă letală în acea regiune.
Cu sprijinul FAPESP, cercetătorii au examinat fosilele a șase indivizi din perioada Cretacică, de acum aproximativ 80 de milioane de ani, și au identificat dovezi de osteomielită.
Această afecțiune, declanșată de bacterii, virusuri, ciuperci sau protozoare, lasă urme distinctive în țesutul osos. Fosilele nu au arătat semne de recuperare, ceea ce indică faptul că dinozaurii au murit în timp ce boala era încă activă și, probabil, au cedat din cauza ei.
Cercetarea a fost publicată în The Anatomical Record.
„Au fost puține descoperiri legate de boli infecțioase la sauropozi, prima fiind publicată recent. Oasele pe care le-am analizat sunt foarte apropiate ca timp și provin din același sit paleontologic, ceea ce sugerează că regiunea oferea condiții favorabile pentru ca agenții patogeni să infecteze mulți indivizi în acea perioadă”, spune Tito Aureliano, primul autor al studiului și cercetător la Universitatea Regională din Cariri (URCA), Crato, statul Ceará, Brazilia.
Un fosil prezenta o leziune limitată la măduva osoasă, în timp ce altele descoperite între 2006 și 2023 în situl Vaca Morta arătau leziuni care se întindeau dinspre măduvă spre exterior.
Aceste zone aveau un aspect spongios, semn al creșterii vaselor de sânge, ceea ce le deosebește de alte afecțiuni osoase precum osteosarcomul și neoplaziile osoase (ambele forme de cancer).
Nu s-au detectat dovezi de vindecare. În mod normal, atunci când apar leziuni osoase, țesutul lipsă este înlocuit prin creșteri noi – un proces observat frecvent în fosilele care arată urme de mușcături de la alți dinozauri.
Cercetătorii au analizat oasele folosind un microscop electronic de scanare (SEM) și un stereomicroscop. Au fost identificate trei manifestări necunoscute anterior ale osteomielitei în fosile. Un set prezenta mici proeminențe, ridicături osoase circulare. Alte proeminențe aveau un model asemănător amprentelor digitale, fiind eliptice. În cele din urmă, un al treilea set avea urme rotunde, largi, mai mari decât toate celelalte.
Nu a fost posibil să se determine exact ce oase au fost analizate; se știe însă că unul era o coastă, iar restul proveneau din membrele inferioare ale unor specii mici și gigantice. Nici cauza infecțiilor nu a putut fi stabilită, scrie SciTechdaily.
Într-un studiu din 2021 publicat în Cretaceous Research, cercetătorii au descris primul caz de infecție osoasă cauzată de un parazit sanguin, care a dus la osteomielită. Oasele respective aparțineau unei specii mici de sauropod, Ibirania parva, descoperită în aceeași zonă ca și fosilele analizate acum.
Regiunea, cunoscută sub numele de Formațiunea São José do Rio Preto – deoarece include municipiul cu același nume – avea un climat arid, cu râuri lente și puțin adânci, precum și cu bălți mari de apă. În aceste medii, mulți dinozauri rămâneau blocați și mureau, producând fosile.
Ouăle de dinozaur vechi de 85 de milioane de ani ne ajută să înțelegem clima din Cretacic
Dinozaurii au fost afectați de o boală devastatoare, indică noi fosile
O nouă specie de dinozaur „extravagantă” a fost descoperită pe Insula Wight