Atunci când arheologii au îndepărtat praful de pe un artefact preistoric din Germania, au fost surprinși să vadă o strălucire de culoare extrem de rară. Pe suprafața pietrei se aflau particule de un albastru profund, electric. Cea mai veche utilizare a pigmentului albastru tocmai fusese descoperită.
Albastrul este una dintre cele mai rare nuanțe din natură. Chiar și florile, păsările sau fluturii care par albaștri se bazează, de obicei, pe iluzii optice precum irizația, deoarece puține substanțe naturale produc un pigment albastru autentic.
De aceea descoperirea de la situl Mühlheim-Dietesheim, veche de 13.000 de ani, este atât de remarcabilă: reprezintă cea mai veche utilizare a pigmentului albastru în Europa și una dintre cele mai vechi din lume.
„Este aproape cel mai vechi pigment albastru din lume, singurul alt exemplu cunoscut, mai vechi, provine din Siberia, unde s-au găsit urme de pigment albastru-verzui pe figurine datând de acum 19-23.000 de ani”, a declarat dr. Izzy Wisher, autoarea principală a studiului și arheolog la Universitatea Aarhus (Danemarca).
Există și dovezi din Georgia, vechi de 32.000-34.000 de ani, ce sugerează că oamenii ar fi putut obține un pigment albastru-violet din plante de Drobușor (Isatis tinctoria) zdrobite, aceeași specie care avea să fie folosită mult mai târziu pentru vopsirea blugilor.
În afara acestor cazuri rare, pigmenții albaștri autentici sunt extrem de greu de găsit în preistorie. Prin tehnici avansate de imagistică și analize chimice, cercetătorii au descoperit că substanța de pe piatră era azurit, un mineral de cupru albastru intens, format prin alterarea zăcămintelor de minereu de cupru. Geologia locală a zonei Rin-Main este bogată în cupru, ceea ce sugerează că oamenii paleolitici ar fi putut colecta piatra din împrejurimi.
Este foarte puțin probabil ca acest pigment rar să fi ajuns întâmplător pe obiectul lucrat de oameni. Situl Mühlheim-Dietesheim abundă în dovezi privind utilizarea de către paleolitici a ocrului roșu și brun, un pigment natural folosit la scară largă în întreaga lume, încă din cele mai vechi timpuri.
Este clar că acești oameni aveau gust pentru decorarea artefactelor și, probabil, a propriilor corpuri în culori spectaculoase. Dar prezența azuritului arată că experimentau cu o paletă mult mai variată decât se credea până acum.
„Descoperirea contrazice ceea ce știam despre utilizarea pigmenților în paleolitic. Prezența azuritului arată că oamenii paleolitici aveau o cunoaștere profundă a pigmenților minerali și puteau accesa o paletă de culori mult mai bogată, fiind, posibil, selectivi în modul în care foloseau anumite nuanțe”, a spus dr. Wisher.
Cea mai cunoscută utilizare a pigmenților albaștri în antichitate provine din Egiptul antic, prima cultură care a produs un pigment albastru sintetic. Începând de acum circa 4.500 de ani, egiptenii combinau mai multe minerale pentru a obține un pigment pulbere de un albastru distinct, folosit la pictarea frescelor, bijuteriilor și a altor obiecte de artă.
Mult timp s-a crezut că acesta a fost momentul în care pigmentul albastru a devenit o parte obișnuită a vieții umane. Însă micile particule de azurit descoperite în Germania arată că artiștii din epoca glaciară din Europa căutau deja o culoare aproape imposibil de găsit în natură, cu mult înainte ca faraonii să-și picteze templele în culori strălucitoare, notează IFL Science.
Studiul a fost publicat în revista Antiquity.
O comoară din Epoca Fierului a fost scoasă la lumină în Suedia
Orfeu a existat cu adevărat? Secretul celui mai mare falsificator al Antichității
Oamenii preistorici confecționau coliere din fosile de moluște marine acum 20.000 de ani
Ce au găsit cercetătorii într-un subsol vechi de 130 de ani din Danemarca?