Bebelușii preistorici probabil arătau exact ca părinții lor încă de la naștere, relevă un studiu. Este o informație extrem de utilă pentru antropologii moderni, deoarece oferă noi perspective asupra dezvoltării feței la speciile timpurii de Homo.
Autorii unui studiu recent explică faptul că adulții speciilor precum Homo habilis, Homo rudolfensis și Homo erectus pot fi diferențiați după trăsăturile faciale. De exemplu, H. habilis avea o mandibulă robustă cu rânduri de dinți alungite, H. rudolfensis prezenta o regiune subnazală scurtată, iar H. erectus avea sprâncenele proeminente și unite.
Totuși, pentru că fosilele de sugari sunt extrem de rare, oamenii de știință nu știau dacă aceste trăsături specifice fiecărei specii erau prezente încă de la naștere. Pentru a afla, cercetătorii au analizat trei fragmente de cranii de sugari descoperite în Africa de Sud și Etiopia, datate între 2,31 și 1,95 milioane de ani.
Cele trei exemplare aparțin unor bebeluși sau copii foarte mici care au murit înainte de apariția primilor premolari permanenți, fiind comparate cu alte 15 cranii de copii preistorici ceva mai mari.
Două dintre exemplare au putut fi identificate ca aparținând speciilor Homo habilis și Homo affinis erectus (strâns înrudită cu H. erectus), în timp ce al treilea nu a putut fi atribuit cu certitudine unei specii anume, scrie IFLScience.
Chiar și așa, autorii notează că trăsăturile celui de-al treilea copil se disting clar de cele ale homininilor mai vechi, precum Paranthropus sau Australopithecus, și că acesta poate fi identificat cu ușurință ca aparținând genului Homo.
Prin urmare, ei concluzionează că „diversitatea taxonomică în cadrul genului Homo era deja evidentă din perioada de sugar”, adică bebelușii din Pleistocen prezentau deja trăsături faciale similare adulților speciei lor.
Această descoperire se adaugă la numărul mic, dar în creștere, de informații despre copiii timpurii ai genului Homo.
De exemplu, piese din fildeș de mamut vechi de 400.000 de ani, găsite în Ucraina, au fost interpretate ca jucării folosite de copii ai unei specii dispărute necunoscute „Bețe de aruncat” vechi de 300.000 de ani, descoperite în Germania, ar fi putut fi arme de antrenament folosite de tinerii vânători.
Există chiar și dovezi că acești copiii ai Neanderthalilor care au trăit în Spania acum 40.000–55.000 de ani colectau fosile marine, la fel cum copiii moderni colecționează autocolante sau mașinuțe de jucărie.
Împreună cu noile descoperiri privind trăsăturile faciale ale copiilor din Pleistocen, aceste dovezi îi ajută pe antropologi să reconstruiască cum arăta copilăria pentru primii membri ai genului uman.
Studiul a fost publicat în revista Nature Communications.
Cât timp își petreceau strămoșii noștri în copaci?
Cum se protejau strămoșii noștri de arsurile solare?
Cum au supraviețuit strămoșii noștri antici într-o lume neospitalieră?