În decembrie 1915, în România a izbucnit un adevărat scandal. Doi indivizi s-au predat autorităților române, declarând că au fost plătiți, instruiți și dotați cu cele necesare în Austro-Ungaria pentru a asasina o serie de politicieni români. Printre țintele vizate se număra și primul ministru al României, Ion I.C. Brătianu.
Pe 15 decembrie 1915, presa românească relata despre un complot ungar ce viza asasinarea unor politicieni români, printre ei numărându-se Ion I.C. Brătianu, Emil Costinescu, Nicolae Filipescu și Take Ionescu. Doi indivizi, pe nume Ion Baboș și Ilie Toth, s-au predat autorităților române și au devoalat planul de asasinare a politicienilor români, pus la cale de autoritățile ungare.
Imediat, ministrul de Interne al României, Vasile Morțun, i-a comunicat ambasadorului austro-ungar la București, Ottokar Czernin, faptul că este foarte indignat din cauza acestei chestiuni și nu-și „ascunde convingerea că poliția din Budapesta ar fi într-adevăr implicată în acest plan, mai ales pentru că a văzut de câteva zile că presa maghiară a adoptat un ton plin de ură (la adresa României, n.r.), și are impresia că Budapesta caută pretexte de conflict”.
Este de precizat faptul că, în decembrie 1915, România se afla în poziție de neutralitate în Primul Război Mondial. Dar, asupra țării, atât Antanta (Franța, Marea Britanie, Imperiul Țarist), cât și Puterile Centrale (Germania, Austro-Ungaria, Imperiul Otoman) exercitau presiuni pentru a intra în beligeranță.
În telegrama secretă pe care Ottokar Czernin a trimis-o ministrului de Externe austro-ungar pentru a cere indicații, acesta comunica un lucru extrem de grav, faptul că știa că autoritățile austro-ungare discutau despre asasinarea unor politicieni și lideri de opinie din România.
„În mod strict secret, îmi permit să adaug că un confident ce mi-a fost trimis de la conducerea superioară a armatei (austro-ungare, n.r.) mi-a propus acum câteva zile un plan de otrăvire a părintelui Vasile Lucaciu. Am interzis în modul cel mai categoric să se adopte asemenea modalități care ar putea avea consecințe incalculabile”, îi telegrafia Ottokar Czernin baronului Istvan Burian von Rajecz, ministrul de Externe al Austro-Ungariei.
Bineînțeles, autoritățile române i-au interogat pe cei doi suspecți care s-au predat, iar declarațiile lor au fost comunicate și ambasadorului austro-ungar. Iată ce transmitea acesta către ministerul de Externe austro-ungar despre discuțiile pe care le-a avut cu șeful poliției române.
„Acuzații au spus că: ‘Au fost arestați la Budapesta pentru dezertare și apoi au fost duși la Timișoara. Aici, un funcționar – i-au dat semnalmentele – i-a întrebat dacă nu ar vrea să îndeplinească un serviciu în schimbul libertății. Serviciul este [?] şi deloc periculos: să aprindă pachetul cu explozibil pe care îl vor primi și să-l arunce pe fereastră în casa lui Nicu Filipescu, respectiv Emil Costinescu. Fiindu-le teamă, au acceptat. Au fost duși la Predeal, unde un funcționar maghiar le-a dat pachetele cu explozibil în trenul românesc. În jurul orelor 10 seara, au sosit la București, au lăsat pachetele cu explozibil la hotel și s-au dus imediat la Nicu Filipescu ca să-i spună tot’ (…)
Șeful poliției spune că într-adevăr pachetele cu explozibil au fost găsite la hotel. În plus, a fost arestată o a treia persoană, din câte se pare un austriac, cei doi atentatori l-au denunțat ca fiind complicele lor”.
În zilele următoare, autoritățile române i-au arătat ambasadorului austro-ungar mai multe probe ce îi lega pe suspecți de o serie de instituții austro-ungare.
„Mi-au fost arătate pașapoartele celor doi indivizi, care dovedesc clar că aceștia au fost trimiși cu nume false, cu știința Ministerului de Interne al Ungariei. Legătura dintre cei doi indivizi rezultă din faptul că pașapoartele poartă numerele 875.486 și 875.457, apoi numerele autorităților emitente sunt 14615 şi 14611.
Taxele pentru viza celor două pașapoarte au fost plătite la legația românească prin intermediul Ministerului de Interne, așa cum se consemnează pe ambele pașapoarte. Așadar, pentru guvernul de aici nu mai este un secret faptul că cei doi indivizi au fost trimiși prin Ministerul de Interne ungar și din acest motiv suspiciunile s-au accentuat”, îi telegrafia Ottokar Czernin lui Istvan Burian von Rajecz.
La sugestia lui Ottokar Czernin, pentru a atenua scandalul cu autoritățile române, a fost implicat și ambasadorul german de la București, Hilmar von dem Bussche. Acesta i-a comunicat primului ministru al României, Ion I.C. Brătianu, că suspecții nu au „avut nimic în comun cu România, ci numai cu Rusia, unde se folosește material explozibil în scopuri militare”. Bineînțeles, era o minciună, pe care autoritățile române au acceptat-o nu doar pentru a atenua scandalul, ci și pentru simplul fapt că Austro-Ungariei îi era transmis în mod indirect mesajul că România este foarte atentă la acțiunile destabilizatoare pe care le pregătesc anumite instituții austro-ungare.
Cum au luat naștere valurile de războaie care au provocat haos în Balcani