Ce s-a întâmplat atunci când șoarecii de laborator au fost eliberați în natură?

Șoarecii de laborator sunt supuși, pe parcursul vieților lor scurte, la nenumărate experiențe traumatizante, de la injectarea cu celule canceroase până la expunerea la microplastice sau administrarea de cocaină. Dar ce s-a întâmplat când șoarecii de laborator au fost eliberați în natură?

Este un standard de cercetare controversat, criticat de mult timp de activiștii pentru drepturile animalelor. Chiar și o parte a comunității științifice consideră că aceste animale ar merita un tratament mai bun, asemănător celui aplicat participanților umani în studiile clinice.

• Demența la câini este mai comună decât credeai. La ce semne să fii atent?
• Cercetătorii au descoperit că anotimpurile Pământului sunt ciudat de desincronizate

Situația devine și mai apăsătoare atunci când aflăm cum ar putea arăta viața acestor animale dacă nu ar fi închise într-un laborator. Potrivit unui nou studiu, cercetătorii de la Universitatea Cornell (SUA) au descoperit că șoarecii de laborator eliberați într-un câmp mare, împrejmuit, aflat în apropierea campusului, au devenit aproape imediat mai puțin anxioși, o lecție din care am putea avea cu toții ceva de învățat.

Șoarecii de laborator au fost eliberați în natură

Așadar, ce s-a întâmplat când șoarecii de laborator au fost eliberați în natură? Acești șoareci „reîntorși în natură” au manifestat comportamente radical diferite, chiar și atunci când aveau un istoric clar de anxietate.

„Eliberăm șoarecii în aceste câmpuri foarte mari și închise, unde pot alerga liber și pot atinge iarba și pământul pentru prima dată în viața lor”, a declarat autorul principal al studiului, Michael Sheehan, profesor asociat de neurobiologie și comportament la Cornell.

Dincolo de beneficiile evidente pentru starea de bine a animalelor, oamenii de știință sugerează că datele obținute astfel ar putea deveni mai fiabile și mai ușor de generalizat. De mult timp se dezbate dacă și în ce măsură rezultatele experimentelor pe șoareci de laborator le pot fi aplicate și altor animale sau oamenilor, mai ales în domeniul cercetării medicale.

„Este o abordare nouă pentru a înțelege mai bine modul în care experiențele modelează reacțiile ulterioare la lume, iar speranța este că ceea ce învățăm de la acești șoareci va putea fi generalizat și la alte animale, dar și la noi înșine”, a adăugat Sheehan.

Metoda labirintului

Pentru a evalua anxietatea șoarecilor, cercetătorii au folosit cea mai răspândită metodă, numită „labirintul plus ridicat”. Acest labirint în formă de cruce are un braț deschis și unul închis. Rozătoarele cu un nivel ridicat de anxietate caută adăpost în brațul închis, în timp ce cele mai puțin anxioase petrec mai mult timp în zona expusă, explică Futurism.

În cadrul experimentului, echipa de la Cornell a introdus șoarecii de laborator în labirint înainte de a-i elibera în câmp. După ce s-au întors din această „odisee”, comportamentul lor în labirint s-a schimbat semnificativ.

„Șoarecii reîntorși în natură nu mai prezintă fie deloc un răspuns de frică, fie unul mult, mult mai slab”, a spus Matthew Zipple, cercetător postdoctoral la Cornell.

Chiar și șoarecii care fuseseră expuși de mai multe ori la labirint înainte de reîntoarcerea în mediul natural și-au inversat reacțiile de anxietate după această tranziție.

„I-am lăsat în câmp timp de o săptămână, iar apoi au revenit la nivelurile inițiale de comportament anxios. Viața într-un mediu naturalist blochează formarea răspunsului inițial de frică și poate reseta un răspuns de teamă deja format la aceste animale în laborator”, a explicat Zipple.

Ce s-a întâmplat când șoarecii de laborator au fost eliberați în natură?

Echipa sugerează că șoarecii învață dintr-o gamă mai largă de experiențe, concluzii care reflectă rezultate din studii anterioare asupra psihologiei umane.

„Credem că această schimbare de comportament ține, în esență, de sentimentul de control. Prin control înțelegem capacitatea unui animal de a-și modifica experiențele din mediul înconjurător prin propriul comportament”, a spus Zipple.

Cu cât șoarecii aveau mai multe experiențe, precum găsirea hranei sau evitarea prădătorilor, cu atât reușeau să-i facă față mai bine adversității.

„Dacă trăiești multe experiențe diferite în fiecare zi, ai o capacitate mai bună de a evalua dacă ceva este cu adevărat înfricoșător sau amenințător. Dar dacă ai avut doar cinci experiențe, iar a șasea este complet diferită de tot ce ai trăit înainte, aceasta va genera anxietate”, a explicat Sheehan.

Studiul sugerează și o posibilă lecție pentru oameni: nu strică să ieșim, din când în când, „să atingem iarba”.

„Unul dintre factorii care ar putea contribui la creșterea anxietății în rândul tinerilor este faptul că duc vieți mai protejate. Există discuții despre modernitate și despre modul în care trăim, iar aceste teme se regăsesc în cercetarea noastră, ceea ce o face cu adevărat interesantă”, a spus Sheehan.

Studiul a fost publicat în revista Current Biology.

Vă recomandăm să citiți și:

Inteligența Artificială este incredibil de pricepută la manipularea opiniilor politice

O nouă boală transmisă de căpușe descoperită la câini ar putea reprezenta un risc pentru oameni

Gesturile simple care te pot face mai convingător

Psihologia infidelității: De ce înșală oamenii și ce se întâmplă în cuplu după o trădare?