Noi dovezi ale vieții preistorice au fost descoperite în nord-estul Franței

Arheologii care fac săpături în Morschwiller-le-Bas, din nord-estul Franței, au descoperit noi indicii ale vieții preistorice din perioadele Mezolitic și Neolitic.

Săpăturile au fost efectuate de Institutul Național de Cercetări Arheologice (INRAP), iar cercetătorii au descoperit grămezi de deșeuri de silex tăiat, provenite din fabricarea armelor de vânătoare.

• O nouă specie de păianjen preistoric descoperită în adâncuri a fost numită în onoarea lui Jacques…
• Călugărul care a adus zenul în Occident. Povestea lui Shunryū Suzuki și ideea radicală că nu…

Deșeurile de silex au fost datate între anii 9000 și 5500 î.e.n. în perioada mezolitică, când fabricarea de unelte și arme litice a devenit mai sofisticată, iar obiectele mai mici decât echivalentele din cioburi grele tipice Paleoliticului.

Mezoliticul a fost perioada finală a societăților de vânători-culegători din Europa, între sfârșitul ultimului maxim glaciar și Revoluția Neolitică. Atunci, populațiile erau nomazi care trăiau în tabere temporare în timp ce vânau și culegeau, notează Heritage Daily.

Dezvoltarea vieții preistorice și apariția agriculturii

Totodată, arheologii au identificat o așezare neolitică, unde au găsit inclusiv lame de topor și șlefuitoare, pe lângă dovezi ale practicării agriculturii și ale creșterii animalelor.

În cadrul așezării preistorice, echipa a găsit mai multe pietre de moară pentru producerea făinii, precum și gropi de gunoi și silozuri care conțineau bucăți de silex tăiat, pietre și fragmente de topoare lustruite, oase de porci și bovide și fragmente de vase ceramice, toate fiind elemente ale vieții preistorice.

În Neolitic s-a înregistrat un avans în caracteristicile și schimbările comportamentale și culturale, mai ales prin introducerea agriculturii și utilizarea animalelor domestice de către populațiile care trăiau în comunități la scară mică, bazate pe familie.

Cea mai semnificativă descoperire este un monument funerar din perioada Neoliticului târziu, care datează între anii 3500-3100 î.e.n. Structura măsoară 15 metri lungime și 5 metri lățime, fiind construită din blocuri de calcar importate. În interior, cercetătorii au găsit peste 200 de fragmente de oase umane de diferite grupe de vârstă, care au fost plasate acolo ca parte a unei înmormântări colective.

Vă recomandăm să citiți și:

Gropile neolitice de lângă Stonehenge erau făcute de oameni, arată un nou studiu

Primele excavări la „Piatra lui Arthur” dezvăluie adevărata origine a monumentului neolitic

Insula Capri, o stațiune locuită încă din vremurile preistorice

Bărbaţii şi femeile preistorice trăiau pe picior de egalitate. Cum a ajuns balanţa să încline în favoarea bărbaţilor