O scurtă istorie a Grupului Wagner și a legăturilor pe care le are cu Federația Rusă

Compania militară privată numită „Grupul Wagner” poate părea la o primă vedere una normală. Cu toate acestea, managementul și operațiunile pe care aceasta le desfășoară sunt profund conectate cu armata din Rusia, dar și cu serviciile de informații din acest stat.

Prin serviciile militare pe care le pune la dispoziție, guvernul rus a văzut în acest grup o metodă foarte bună de a-și extinde influența peste hotare, fără implicarea forțelor militare oficiale ale statului.

• România și pierderea Dobrogei. Ionel Brătianu: „Soarta Dobrogei nu depinde de stipulațiile păcii de la Bucureşti”
• 165 de ani de la începerea construcţiei Canalului Suez. A scurtat drumul navigatorilor către Europa la…

Drept rezultat, Grupul Wagner ar trebui mai degrabă să fie considerat o organizație proxy a statului rus, decât o altă companie privată care își vinde serviciile pe o piață liberă, indică Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale.

Fundamentul legal și istoric al companiilor militare private din Rusia

Perioada de după încheierea Războiului Rece a dus la o nouă apariție a companiilor de securitate private – CSP, dar și a companiilor militare private – CMP. Atât actorii statali, cât și cei non-statali s-au bazat adesea pe serviciile acestora, fiindcă aceste companii sunt mult mai flexibile, mai ieftine, greu de tras la răspundere și cel mai adesea, cu mai multe capabilități decât forțele militare tradiționale.

Conflictele secolului XXI, în special războaiele din Afganistan și Irak, au permis CMP să fie implicate la mai toate nivelurile, de la asigurarea suportului logistic, la operațiuni acoperite. Rusia post-sovietică a urmat și ea modelul privatizării violenței de stat, însă relativ târziu și datorită rezistenței interne a forțelor armate, dar și a dificultăților economice.

Chiar dacă sunt câteva mii de companii de securitate private care operează în țară, asigurând infrastructura și persoanele importante, companiile militare private încă nu pot fi legalizate pe teritoriul Federației Ruse. Dar există câteva lacune legislative care au permis câtorva astfel de companii să existe în anii 1990. Abia în 2010 însă, acestea s-au bucurat de o mai mare notorietate, atunci când au fost implicate activ în războaiele din Siria și Ucraina.

Apariții în istorie a Grupului Wagner

Rusia are în spate tradiția Uniunii Sovietice de operare în sistem proxy cu trupe militare dislocate în străinătate. De exemplu, așa-numitul Grup Sovietic de Voluntari era un detașament al Forțelor Aeriene dislocate în China în timpul Războiului Sino – Japonez din 1937.

Din punct de vedere tehnic, toți piloții și personalul tehnic era compus din voluntari, iar oficialitățile de la Moscova s-a dezis de orice conexiune cu aceștia. În realitate însă, aceștia erau parte a Forțelor Aeriene din Rusia.

Câțiva ani mai târziu, în timpul Războiului de Iarnă contra Finlandei, Uniunea Sovietică s-a folosit de guvernul marionetă al politicianului finlandez pro-moscovit – Otto Wille Kuusinen, ca acoperire pentru atacul asupra acestei țări. Forța de atac compusă din mai bine de 400.000 de soldați care teoretic aparțineau guvernului lui Kuusinen. Cu toate acestea, acoperirea a fost atât de slabă încât URSS a renunțat la ea înainte de terminarea războiului.

Interacțiuni cu americanii în teatrele de operații

În perioada Războiului Rece, Uniunea Sovietică a trimis mii de specialiști militari în diferite zone conflictuale ale lumi, sub acoperirea de „specialiști”, dar în special în Orientul Mijlociu. Consilierii sovietici au jucat un rol important în modernizarea forțelor militare ale Siriei, Egiptului, Libiei și a altor state.

În anii 1990, „voluntarii” ruși au participat la conflictele separatiste din Moldova și Georgia, în vreme ce statul rus nega oficial orice implicare în aceste conflicte, catalogându-le drept războaie civile.

În perioade mai recente, specialiștii militari ruși au studiat modul în care Statele Unite ale Americii și aliații acestora se foloseau de companiile de securitate private și de companiile militare private în Afganistan și Irak. Mai mult decât atât, Rusia a avut un contact direct, dar sporadic cu CSP din vest, în cadrul operațiunilor militare din Afganistan.

Rețeaua de trafic de arme condusă de Victor Bout coopera chiar, în anumite momente, cu mai multe companii de securitate private, în timp ce asigura servicii logistice trupelor americane din Irak.

Companiile militare private ca instrument de influență

Kremlinul a dezvoltat propria sa viziune asupra companiilor militare private. În loc să abordeze problema din punct de vedere al bugetului – în special pentru că acestea erau mai ieftine decât forțele militare tradiționale – Rusia le percepe drept instrumente politico-militare ale influenței de stat, care pot să fi folosite în mod acoperit și care beneficiază de negare plauzibilă din partea statului, în caz de deconspirare.

Așa cum puncta și Anna Borshchevskaya specialist din cadrul Institutului din Washington, în 2009 mai multe unități operaționale speciale ale GRU erau subordonate direct Șefului de Stat Major Nikolai  Makarov. Cu toate că nu există dovezi concludente în acest sens, aceste unități aveau intenția de a deveni o sursă pentru companiile militare private ce se planificau pentru viitor.

Experiența URSS a contribuit la fundamentarea companiilor militare private în Rusia modernă

Un an mai târziu, Makarov a vorbit în mod public despre nevoia și utilitatea folosirii acestui gen de organizații în cadrul „operațiunilor militare din exterior”. Logica a funcționat și în aprilie 2012, primul ministru de atunci, Vladimir Putin a fost întrebat în Duma cu privire la poziția sa privitoare la crearea unei rețele de companii militare private rusești. Răspunsul său a fost unul pozitiv, subliniind ideea că acestea ar putea fi un instrument de influență în exterior, contribuind la realizarea intereselor naționale fără să fie nevoie de implicarea directă a statului.

Ca exemplu, el a vorbit despre faptul că astfel de companii ar putea proteja unele infrastructuri critice, dar și să transfere expertiză pentru personalul militar străin din străinătate. Negarea plauzibilă a jucat un rol important în decizia Rusiei de a consolida astfel de companii în afara granițelor sale, cu atât mai mult cu cât în spate exista experiența bogată a Uniunii Sovietice.

O altă motivație pentru folosirea companiilor militare private este aceea că permite Rusiei să ascundă pierderile de personal ale statului. Cum aceste formațiuni sunt foste companii private, pierderile înregistrate de acestea nu pot fi socotite în rapoartele oficiale ale Ministerului Apărării din Rusia privitoare la personalul militar ucis sau rănit.

Această logică este și cea care permite Rusiei să nege implicarea intermediarilor săi în conflicte, de vreme ce contractorii militari privați nu au același statut ca și forțele militare tradiționale.

Caracterul legal al unor astfel de companii

Constituția Rusiei stipulează specific faptul că toate aspectele legate de apărare și securitate aparțin exclusiv statului. Astfel, înființarea unor companii militare private este ilegală în Rusia, în ciuda tentativelor unor grupuri influente de a schimba acest lucru.

Argumentele care susțin legalizarea sunt centrate în general în jurul practicii internaționale a folosirii unor astfel de organizații, ceea ce ar justifica și pentru Rusia utilizarea lor. Cu toate acestea, Ministerul rus al Apărării, Ministerul Afacerilor Externe și alte servicii de informații se opun categoric.

Cu toate acestea, există mai multe lacune în sistemul legislativ rusesc. În vreme ce indivizii nu au voie să activeze drept mercenari, companiile de stat au permisiunea de a avea forțe militare private. În combinație cu rețelele obișnuite  de subcontractori, acest fapt permite cetățenilor ruși să se angajeze în cadrul companiilor militare private în ciuda interdicției naționale.

Specularea lacunelor din legislație

O altă practică este înregistrarea companiilor în străinătate, ceea ce permite Rusiei să ignore operațiunile companiilor militare private străine. În realitate însă, mediul legal este atât de permisiv încât companiile militare private preferă să angajeze exclusiv cetățeni ruși. Între timp, interdicția oficială de a servi ca mercenar permite statului un ascendent puternic asupra operativilor acestor organizații, asigurând astfel controlul.

Grupul Wagner este departe de a fi singura companie militară privat controlată de statul rus. Anna Maria Dyner, specialist în cadrul Institutului Polonez de Afaceri Internaționale vorbește despre mai mult astfel de companii care au activat în exterior, precum ENOT Corporation în Siria și Feraks Group în Irak, Afganistan, Kurdistan și Sri Lanka, dar și Antiterror – Orel Group.

Slavonic Corps, predecesorul Grupului Wagner

În linia mediului legal restrictiv și a logicii negării plauzibile, așa numitul Slavonic Corps, companie militară privată a luat naștere în 2013 în Hong Kong, la inițiativa a doi angajați ai Grupului de Securitate Moran. Potrivit unui studiu norvegian din 2020, în realitate a fost vorba despre guvernul din Siria  care a contactat Grupul Moran pentru a-i solicita sprijinul în luptele care se duceau cu Statul Islamic. Cum Grupul Moran nu avea capacitățile pentru îndeplini o asemenea sarcină, chiar dacă mai avusese operațiuni în Siria, a decis crearea unei noi entități și așa a apărut Slavonic Corps.

Operativii noului grup au fost dislocați în Siria în 2013, cu misiunea de a asista forțele siriene în obținerea controlului asupra uzinelor de petrol de la Statul Islamic. Cu toate acestea, mai multe aspecte logistice și de coordonare au creat probleme.

Problema principală consta în faptul că grupul se baza pe guvernarea siriană pentru asigurarea logistică, în schimb însă, în locul armelor moderne promise, aceștia au primit armament învechit. Așa că, în prima misiune de luptă din Siria, aceștia au suferit o înfrângere rușinoasă la Deir al-Zur. Supraviețuitorii au fost transportați înapoi în Rusia, iar compania a fost dezintegrată.

Grupul Wagner și conexiunile acestuia cu Rusia

Grupul Wagner a apărut la scurtă vreme după ce Slavonic Corps au încetat să mai existe. În vreme ce Grupul Wagner este adesea asociat cu oligarhul rus Yevgeny Prigozhin, există mai mulți factori care indică faptul că entitatea este asociată cu statul rus.

Un detaliu important este acela că Grupul Wagner nu este înregistrat nici în Rusia, nici în altă parte, ceea ce s-ar traduce prin faptul că această companie nu există. Pe logica celor prezentate mai sus, statul rus nu doar că tolerează acțiunile grupului, dar și susține activ eforturile acestei organizații.

Cariera lui Dimitri Utkin

Dimitri Utkin a fost fondatorul acestui grup. Veteran al ambelor războaie cecene, Utkin a lucrat în cadrul GRU până în 2013, după care s-a aflat la comanda unei unități Spetsnaz, ajungând până la gradul de locotenent-colonel. În 2013 și-a dat demisia pentru a se alătura Grupului de Securitate Moran în cadrul căruia a participat la operațiunile din Siria de mai târziu. În 2014, a ieșit și din acest grup și a pus bazele Grupului Wagner.

Operativii Grupului Wagner, dar și Utkin însuși au participat la operațiunile derulate în 2014 de Rusia în Ucraina. Între 2014 și 2015, intelligence-ul ucrainean a interceptat trei convorbiri telefonice ale acestuia în care raporta direct colonelului GRU Oleg Ivannikov, dar și generalului Evgeny Nikiforov, șef de stat major și comandant al Armatei 58 Ruse.

Aceste conversații indicau faptul că Utkin se subordona GRU și armatei rusești. Un alt indicator este legat de faptul că a fost recompensat cu Ordinul pentru Curaj, pentru serviciile pe care le-a adus în operațiunea din Ucraina.

În pat cu GRU

Baza de operațiuni a Grupului Wagner este situată într-un orășel numit Molkino, în districtul rusesc Krasnodar. Caracterul neobișnuit al acestei unități este dat de legătura pe care o are cu unele brigăzi speciale ale GRU.

După ce treci de primul punct de verificare păzit de GRU, dacă mergi la stânga vei ajunge la o unitate a GRU, în vreme de în dreapta poți ajunge la barăcile Grupului Wagner. Un raport de investigații publicat în ziarul Znak în martie 2018, vorbește despre faptul că în ciuda eșecului de la Deir al-Zur, baza este într-o continuă expansiune cu noi clădiri care tot apar.

Este neobișnuit pentru orice companie privată să împartă locația cu o unitate specială de elită a armatei, dar și mai ciudat este că personalul GRU păzește drumul care duce la barăcile unei companii militare private. Faptul că baza din Molkino își desfășoară activitatea în felul în care o face este o dovadă a apropierii dintre cele două organizații.

Infrastructura militară rusească și Grupul Wagner

Există mai mult ocazii care au fost documentate când operativi din Grupul Wagner s-au folosit de infrastructura controlată de Ministerul Apărării din Rusia.

Atunci când aceștia au fost dislocați în Venezuela pentru a-l asista pe președintele Nicolas Maduro, aceștia au sosit în țară la bordul unor avioane ale Forțelor Aeriene Ruse – un Ilyushin Il-62M și un Antonov An-124. În Libia, avioanele cargo rusești Ilyushin Il-76 îi aprovizionau pe operativii Grupului Wagner care luptau la sol.

Transportul nu este singurul sector unde legătura dintre Grupul Wagner și infrastructura militară rusească a fost documentată. Mai multe rapoarte de investigații confirmă că operativii acestui grup sunt tratați în spitalele militare rusești.

De exemplu, după înfrângerea de la Deir el-Zur din februarie 2018, supraviețuitorii răniți au fost evacuați cu avioane de recuperare și duși la spitalele militare din Rostov și Moscova. Acest detaliu indică legăturile apropiate dintre Grupul Wagner și structurile militare din Rusia.

Pașapoarte emise de GRU

Potrivit rapoartelor Serviciului de Informații al Ucrainei – SBU, operativii Wagner se foloseau adesea de pașapoarte emise de Serviciul de Pașapoarte Speciale de la Moscova: Biroul Central pentru Migrări, Unitatea 770-001.

Această unitate emitea pașapoarte aproape exclusiv pentru oamenii care aveau legături cu Ministerul Apărării. Aceeași Unitate 770-001 a fost cea care a emis pașapoartele cu identități false ale celor autori ai tentativei de asasinat asupra lui Sergei Skripal.

În plus, pașapoartele operativilor Wagner au fost emise cu numere secvențiale, ceea ce implică faptul că au fost emise în serie, în mod organizat.

Intervenții la cel mai înalt nivel în beneficiul Grupului Wagner

Ultimele săptămâni ale campaniilor electorale din 2020 din Belarus au adus unele evoluții surprinzătoare: pe 29 iulie, autoritățile din Belarus au arestat 33 de cetățeni ruși despre care se presupunea că aparțin Grupului Wagner.

În vreme ce președintele din Belarus, Aleksandr Lukashenko s-a folosit de povestea arestării operativilor Wagner în campania electorală, acuzându-i de imixtiune în procesul electoral, surse independente au confirmat că Grupul Wagner se folosea în mod regulat de Belarus ca spațiu de tranzit pentru diferite teatre de operații; astfel că prezența acestora pe teritoriul Belarusului nu constituia în nici un caz un eveniment extraordinar.

Pe 31 iulie, președintele rus Vladimir Putin a convocat Consiliul Național de Securitate al Rusiei pentru a discuta aceste aspecte. Subiectul a fost atins de cel puțin două ori în timpul discuțiilor telefonice bilaterale cu Aleksandr Lukashenko. Nu este deloc surprinzător faptul că  operativii Wagner arestați au fost eliberați la scurt timp după alegerile din Belarus, cu toate acuzațiile retrase.

În fapt, arestarea operativilor Wagner la determinat pe Putin să convoace de urgență o întâlnire a Consiliului Național de Securitate și să discute direct cu Lukashenko. Toate aceste acțiuni indică faptul că operativii Wagner prezentau o importanță deosebită pentru Kremlin.

Grupul Wagner este apropiat, de cele mai multe ori prin legături directe cu statul rus. Există unele dovezi care indică faptul că acesta era subordonat forțelor armatei din Ucraina. Grupul se bazează în mod direct pe infrastructura militară a Rusiei, de la folosirea în comun a unei baze militare, la folosirea serviciilor de transport ale Armatei, acte intermediate de serviciile speciale sau a serviciilor medicale dedicate Armatei.

Vă mai recomandăm și:

Războiul din Ucraina, pariul pe care Vladimir Putin l-a pierdut

De ce îi este atât de greu lui Vladimir Putin să accepte suveranitatea Ucrainei?

Vladimir Putin a pus în alertă forțele nucleare ale Rusiei. Cine deține codurile de lansare?

Un război rapid şi crearea unui „stat tampon”, obiectivul lui Vladimir Putin în Ucraina