Căni de băut din schelete și diverse unelte: ce făceau primii oameni cu rămășițele morților

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Peșterile au fost de multă vreme folosite în scopuri funerare în culturi din America și până în Asia. În Peninsula Iberică, Portugalia și Spania de astăzi, plasarea morților în peșteri naturale datează din Neoliticul timpuriu. De asemenea, larg răspândită a fost și manipularea rămășițelor umane din aceste peșteri funerare, realizându-se, de exemplu, căni de băut din schelete.

Arheologii au examinat rămășițele scheletice găsite în Cueva de los Marmoles, din sudul Spaniei, de la cel puțin 12 oameni antici. Ele au fost plasate în peșteră între secolele al V-lea și al II-lea î.Hr., conform datării cu radiocarbon.

Echipa a găsit practici funerare complexe, cu dovezi că oasele au fost modificate și chiar folosite ca instrumente, precum și în alte scopuri care, privite dintr-o perspectivă modernă, par macabre, notează IFL Science.

De ce nu sunt neobișnuite aceste căni de băut din schelete găsite de arheologi?

„Urmele antropice de pe rămășițe (de exemplu, fracturi proaspete, modificări ale canalului medular și semne de răzuire) indică fragmentarea lor intenționată, curățarea de țesuturi moi reziduale și, în unele cazuri, reutilizarea”, a scris echipa.

„Aceste practici sunt bine exemplificate prin recuperarea unei cupe de băut realizate dintr-un craniu și a două oase lungi folosite ca unelte. Aceste date se aliniază cu cele din alte contexte de peșteri din aceeași regiune geografică, sugerând prezența, mai ales în perioada neolitică, de ideologii comune centrate pe corpul uman”, scriu cercetătorii.

Cana de băut făcută din craniu a fost marcată cu zgârieturi superficiale, unde oamenii străvechi au încercat să curețe țesuturile moi, potrivit cercetătorilor, care au adăugat că „Aceste dovezi sugerează puternic încercarea de a accesa măduva după zdrobirea structurii osoase lungi”.

Deși au luat în considerare o explicație prin canibalism, tăieturile erau mai în concordanță cu încercarea de a îndepărta țesuturile moi decât cu măcelăria, iar plasarea oaselor sugera că oamenii s-au întors în peșteri după ce cadavrele au fost plasate acolo, pentru a modifica oasele și, probabil, pentru a consuma măduva, care este hrănitoare.

Ordinea socială

Dar de ce acești oameni antici și-au îngropat morții în peșteri și s-au întors apoi pentru a face căni de băut din schelete? În timp ce dintr-o perspectivă modernă, ar putea avea sens să îndepărtăm morții și să-i ținem departe de noi pe măsură ce se descompun, autorii avertizează împotriva atribuirii acestor motivații înmormântărilor.

„Structura spațială internă a camerelor funerare (megalitice sau hipogee) și a peșterilor naturale amintește de casele ‘social active’ ale celor vii, conferindu-i comunității morților rolul social de ‘strămoși’”, explică echipa.

„Astfel de elemente culturale pot varia, dar apropierea și interacțiunea cu rămășițele fizice ale defunctului par a fi un aspect destul de focalizat al unui sistem care vizează menținerea și reproducerea ordinii sociale”, au concluzionat oamenii de știință.

Studiul este publicat în PLOS ONE.

Vă recomandăm să citiți și:

Arheologii au descoperit dovezi ale unor decapitări ritualice într-o piramidă mayașă

Albine de pe vremea faraonilor, găsite mumificate pe coasta de sud-vest a Portugaliei

Specia umană a fost la un pas de extincție în urmă cu 900.000 de ani

Săpăturile la o conductă de apă uzată au scos la iveală un adevărat tezaur