Timp de 75.000 de ani, rămășițele unui ecosistem variat de animale din Epoca de Gheață au rămas ascunse în adăpostul oferit de Peștera Arne Qvam, din Norvegia. Ce arată oasele despre soarta animalelor din Era Glaciară?
Abia recent, oamenii de știință au început să înțeleagă pe deplin amploarea descoperirii, care reprezintă cea mai veche dovadă cunoscută despre diversitatea animalelor ce au prosperat într-o perioadă mai caldă a Erei Glaciare.
Această arhivă rară și remarcabil de vastă a faunei arctice antice acoperă un spectru larg de vertebrate, de la mamifere mici, precum rozătoarele Dicrostonyx torquatus și șoarecii Alexandromys oeconomus ce alergau pe tundră, până la pești marini și de apă dulce, peste 20 de specii de păsări și cei mai mari locuitori marini ai zonei, precum balenele, morsele și chiar un urs polar.
„Avem foarte puține dovezi despre soarta animalelor din Era Glaciară, din cauza lipsei rămășițelor conservate mai vechi de 10.000 de ani”, explică biologul evoluționist Sanne Boessenkool, de la Universitatea din Oslo (Norvegia).
Descoperirea umple „un gol semnificativ în înțelegerea biodiversității și a mediului în timpul unei perioade de schimbări climatice dramatice”, notează Boessenkool și echipa sa. Peștera a rămas ascunsă în interiorul unui munte până în anii 1990, când un tunel construit pentru exploatări miniere a expus camera secretă. Totuși, săpături ample au fost realizate abia în 2021 și 2022, când rămășițele animalelor au ieșit la iveală din straturile inferioare de rocă sedimentară.
Printre cele mai interesante descoperiri se numără Dicrostonyx torquatus, o specie astăzi dispărută din Europa și cunoscută anterior doar din Scandinavia. Resturile de pești de apă dulce indică prezența lacurilor și râurilor într-un mediu de tundră, în timp ce balenele de Groenlanda și morsele arată că exista gheață marină, dar probabil nu pe tot parcursul anului, având în vedere că în peșteră au fost găsiți și marsuini, care evită apele acoperite de gheață.
Aceste animale trăiau într-o perioadă de răcire globală. Întregul ecosistem părea să depindă de ghețarii topiți, care furnizau apă dulce și descopereau oceanul; odată cu reînghețarea peisajului, biodiversitatea a dispărut, sugerând că acest amestec de specii nu a reușit să migreze sau să se adapteze la un mediu mai rece și mai arid, scrie Science Alert.
„Acest lucru arată cât de greu le este speciilor adaptate la frig să le facă față unor schimbări climatice majore. Legătura cu provocările cu care se confruntă în prezent fauna arctică, pe măsură ce clima se încălzește rapid, este directă. Habitatele în care trăiesc aceste animale astăzi sunt mult mai fragmentate decât în urmă cu 75.000 de ani, așa că este și mai dificil pentru populații să se deplaseze și să se adapteze”, afirmă autorul principal al studiului, Sam Walker, zooarheolog la Bournemouth University (Anglia).
Deși multe dintre aceste specii încă se regăsesc în Arctica modernă, ele nu mai trăiesc în zona peșterii. Analizele ADN-ului mitocondrial al oaselor, comparate cu populațiile actuale, au arătat că niciuna dintre liniile genetice antice nu a supraviețuit după ce ghețarii au avansat din nou.
Totuși, după cum subliniază Boessenkool, „atunci a fost o tranziție spre un climat mai rece, nu o încălzire, cum se întâmplă astăzi. Și vorbim despre specii adaptate la frig, așa că dacă le-a fost greu să-i facă față unei perioade mai reci în trecut, le va fi și mai greu să se adapteze la o climă în încălzire”, avertizează ea.
Cercetarea a fost publicată în revista Proceedings of the National Academy of Sciences.
„Camera craniilor” de la Universitatea din Edinburgh dezvăluie o istorie neplăcută
Test de cultură generală. Ce mâncau gladiatorii?
Tatuajele unei „mumii de gheață”, vechi de 2.300 de ani, dezvăluie secretele unei arte străvechi