Greșeala pe care au făcut-o trupele britanice la sosirea germanilor în Africa de Nord

După ce trupele britanice au spulberat forțele fasciste italiene din nordul Africii, în iarna anului 1940, dictatorul nazist, Adolf Hitler, a decis să trimită trupe în Africa de Nord pentru a-l ajuta pe aliatul său Benito Mussolini. Generalii britanici nu s-au panicat, mai mult au subestimat forța trupelor germane, dar și reacția lor rapidă. Aceste lucruri aveau să aibă grave repercusiuni.

De la mijlocul lunii februarie 1941, în nordul Africii au început să sosească într-un ritm tot mai alert trupe germane. La 11 martie a sosit pe mare prima unitate de blindate mai mare, Regimentul 5 Panzer, dotat cu 150 de tancuri, aparținând Diviziei 5 Panzer, fiind urmată de Divizia 15 Panzer, ce aveau să constituite Africa Korps.

• Descoperirea care rescrie istoria: Noul Regat al Egiptului ar fi început mai târziu decât s-a crezut
• Împăratul care a adus grandoare Imperiului Roman

La 12 februarie 1941, generalul Erwin Rommel sosește la Tripoli, pentru a prelua comanda trupelor germane din nordul Africii. Doar două zile mai târziu, la 14 februarie, au început să sosească primele unităţi germane în portul Tripoli. Imediat ce veneau, trupele germane erau trimise în apărarea localității El-Agheila, unde înaintarea britanicilor a fost oprită.

Archibald Wavell: „Nu este de așteptat ca un atac german să poată fi inițiat înainte de sfârșitul verii”

La 2 martie 1941, generalul britanic Archibald Wavell avertiza Statul Major de la Londra că trupele germane începuseră să sosească la Tripoli, însă își exprima părerea că nu vor iniția un atac serios, până ce nu vor dispune de două sau mai multe divizii. „Nu este de așteptat ca un atac să poată fi inițiat înainte de sfârșitul verii”, prognoza Wavell.

Pe de altă parte, Winston Churchill nu era la fel de optimist. El se temea că germanii nu vor aștepta să-și consolideze forțele și, pentru a preveni acest lucru, propunea o ofensivă împotriva lor. Totuși, Churchill supraestima forțele britanice de la față locului.

Atacul lui Rommel

La sfârșitul lunii martie 1941, forțele conduse de Rommel au lansat un puternic atac asupra trupelor britanice din zona trecătorii Agheila. Conform instrucțiunilor primite de la Wavell, trupele britanice, în cazul în care erau atacate, trebuiau să se retragă și „să se angajeze în acțiuni de întârziere”.

Cu toate acestea, trupele britanice erau relativ dispersate și au fost surprinse de intensitatea ofensivei declanșate de germani. Rommel a adoptat din primul moment tactici rapide și agresive de înaintare profitând de elementul surpriză şi de mobilitate, încă din martie 1941. Mobilitatea superioară a tancurilor germane, Panzer III și IV, a dat peste cap dispozitivul forțelor britanice

Dar, „abandonând pozițiile – considera Liddell Hart – de pe trecătoarea aflată la est de Agheila, după asaltul inițial al lui Rommel din 31 martie 1941, englezii i-au lăsat acestuia calea liberă pentru a pătrunde într-o mare întindere pustie unde putea folosi, la derută, o mare varietate de rute și de obiective, în timp ce forțele britanice nu erau apte să înfrunte manevre atât de aprige.

În zilele ce au urmat, Rommel nu le-a dat englezilor nici o clipă de răgaz. Aceștia şi-au pierdut tancurile, nu în luptă, ci din cauza defecțiunilor şi penelor de combustibil pe parcursul unei serii prelungite şi dezorganizate de retrageri succesive”.

Retragerea forțelor britanice a fost extrem de mare. În mai puțin de o săptămâna s-au retras cu peste 320 de kilometri față de pozițiile pe care le-au deținut la granița de vest a provinciei Cyrenaica. După două săptămâni se aflau la 645 Km, pe granița de est a provinciei Cyrenaica, la frontiera de vest a Egiptului, cu excepția unei forțe concentrate la Tobruk, care a rămas înconjurată.

Churchill: „Trebuie neapărat să rămâi ferm pe poziții la Tobruk”

Prăbușirea rapidă a forțelor britanice a contribui la zdruncinarea încrederii comandanților și a trupelor, dar şi la exagerarea forței inamicului.

La 7 aprilie 1941, Churchill îi telegrafia din nou lui Wavel, cerându-i ca forțele britanice să reziste la Tobruk: „Trebuie neapărat să rămâi ferm pe poziții la Tobruk, până când inamicul nu concentrează forțe de artilerie puternice.

E greu de crezut că ar putea face asta în câteva săptămâni. Și-ar asuma riscuri mari împiedicând acțiunile noastre la Tobruk şi înaintând spre Egipt, știind că noi putem primi întăriri pe mare şi că avem posibilitatea de a-i tăia liniile de comunicații. Prin urmare, Tobrukul trebuie păstrat cu orice preț”.

Tobrukul a fost apărat cu o mare îndârjire de trupele britanice, dar au trecut aproape nouă luni de zile până când fortăreața a fost despresurată.

Subestimarea forțelor germane, precum și a capacității lor de învăluire, au condus la retragerea din acele luni a forțelor britanice. Abia după ce au întărit forțele din Africa de Nord, britanicii au fost capabili să treacă la contraofensivă.

„Pentru o vreme, Rommel a oferit Axei singura poveste de succes dintr-un război care altfel mergea prost. Africa de Nord a fost teatrul unde mitul invincibilității Wehrmachtului a trăit cel mai mult”, concluziona istoricul Alan Moorehead.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Greșeala care i-a costat pe germani. „Am subestimat Rusia: estimasem 200 de divizii, dar am identificat deja 360”

Ziua în care a apărut Marea Britanie. Cea mai frecventă greşeală pe care o fac românii faţă de Regatul Unit

O tăbliță babiloniană ascunde greșeala de geometrie a unui student de acum 4.000 de ani

În urmă cu peste două secole era descoperită, din greşeală, una dintre cele mai mari comori arheologice ale lumii