Animalele rurale sunt mai sensibile la activitatea umană, arată un studiu din timpul pandemiei

Unul dintre cele mai mari studii privind activitatea faunei sălbatice, implicând peste 220 de cercetători, 163 de specii de mamifere și 5.000 de capcane foto la nivel mondial, arată faptul că animalele sălbatice reacționează diferit în prezența oamenilor în funcție de locul în care trăiesc și de ceea ce mănâncă. Ce s-a descoperit despre animalele rurale?

Erbivorele mai mari (animalele care se hrănesc cu plante, precum căprioarele sau elanii) tind să devină mai active când sunt în preajma oamenilor, în timp ce prădătorii precum lupii sau veverițele sunt mai puțin activi, preferând să evite întâlnirile periculoase.

• Oamenii de știință au aflat cum comunică omizile cu furnicile
• Un coral negru gigant, vechi de 400 de ani, i-a uimit pe cercetătorii marini din Noua…

Animalele urbane precum căprioarele sau jderii pot deveni mai active în prezența oamenilor, pe măsură ce se obișnuiesc cu prezența umană și găsesc hrană precum gunoi sau plante, la care pot avea acces noaptea. Dar animalele rurale, care trăiesc mai departe de orașe și de alte zone dezvoltate, sunt mai circumspecte în a se întâlni cu oamenii.

Ce au descoperit cercetătorii despre cum s-au comportat animalele rurale în prezența oamenilor în timpul pandemiei?

Noul studiu, o colaborare între cercetători din 161 de instituții, a folosit date de dinainte și din timpul lockdownurilor COVID-19 pentru a examina comportamentul faunei sălbatice în contextul schimbării nivelurilor de activitate umană.

„Restricțiile de mobilitate COVID-19 le-au oferit cercetătorilor o oportunitate cu adevărat unică de a studia cum au reacționat animalele când numărul de persoane care împărțeau peisajul cu ele a scăzut drastic într-un timp relativ scurt”, a declarat autorul principal, dr. Cole Burton, profesor asociat de managementul resurselor forestiere la UBC și titularul catedrei de cercetare Canada în conservarea mamiferelor terestre.

„Și contrar narativelor populare care au apărut în acea perioadă, nu am observat un model general de ‘faună în libertate’ în timp ce oamenii se adăposteau. Mai degrabă, am observat o variație mare în modelele de activitate ale oamenilor și ale faunei sălbatice, cele mai remarcabile tendințe fiind că reacțiile animalelor au depins de condițiile peisagistice și de poziția lor în lanțul trofic”, continuă el, citat de Eurek Alert.

Cum poate fi limitat deranjul produs animalelor sălbatice de către oameni?

În Canada, cercetătorii monitorizează zone precum parcurile naționale Banff și Pacific Rim, parcurile provinciale Cathedral, Golden Ears și South Chilcotin Mountains și coridorul Sea-to-Sky din B.C., unde au constatat că prădătorii precum veverițele, lupii și pumele au fost în general mai puțin activi când activitatea umană a fost mai mare.

În mai multe dintre aceste parcuri și în orașe precum Edmonton, erbivorele mari și-au crescut adesea activitatea, dar au devenit mai nocturne în prezența unui număr mai mare de oameni. Prădătorii mari au lipsit în mod notabil din peisajele cele mai dominate de om.

Aceste descoperiri evidențiază importanța măsurilor de minimizare a efectelor dăunătoare ale deranjului uman asupra faunei sălbatice, inclusiv reducerea suprapunerilor care ar putea duce la conflicte.

„În zonele îndepărtate cu infrastructură umană limitată, efectele prezenței noastre reale asupra faunei pot fi deosebit de puternice. Pentru a le oferi animalelor sălbatice spațiul de care au nevoie, putem lua în considerare stabilirea zonelor protejate sau a coridoarelor de mișcare libere de activitate umană sau putem lua în considerare restricții sezoniere, precum închideri temporare ale taberelor sau ale traseelor de drumeții în timpul sezoanelor migratorii sau de reproducere”, a declarat dr. Kaitlyn Gaynor, coautoare a studiului și biolog la UBC.

Studiul despre animalele rurale ar putea duce la crearea de noi planuri de conservare

Ea a adăugat că strategiile trebuie să li se potrivească și speciilor și locațiilor. În zonele mai îndepărtate, menținerea activității umane la un nivel scăzut va fi necesară pentru a proteja speciile sensibile. În zonele în care oamenii și animalele se suprapun mai mult, cum ar fi orașele, noaptea este un refugiu important pentru fauna sălbatică, iar menținerea acesteia poate ajuta speciile să supraviețuiască.

Eforturile pot viza reducerea conflictelor om-faună după lăsarea întunericului, precum stocarea mai sigură a coșurilor de gunoi pentru a reduce numărul de animale care accesează sursele de hrană umană sau utilizarea unor măsuri de reducere a coliziunilor cu vehiculele.

Descoperirile sunt deosebit de utile în contextul creșterii călătoriilor globale și a recreerii în aer liber post-pandemie, a adăugat dr. Burton.

„Înțelegerea modului în care fauna sălbatică răspunde la activitatea umană în diferite contexte ne ajută să dezvoltăm planuri eficiente de conservare care au impact local și global. Din acest motiv, lucrăm la îmbunătățirea sistemelor de monitorizare a faunei sălbatice folosind instrumente precum capcanele foto care au făcut posibilă observarea comportamentului animalelor în timpul pandemiei”, a concluzionat acesta.

Studiul a fost publicat în Nature Ecology and Evolution.

Vă recomandăm să citiți și:

Test de cultură generală. De ce pisicilor nu le place apa?

Cum poate o vibrație ușoară să dezvăluie sănătatea coloniilor de albine?

Charles Darwin s-a înșelat! Ce a descoperit un nou studiu?

Chiar și delfinii pot avea diferite accente, au descoperit cercetătorii