Dincolo de nori și păsări, se întinde o lume invizibilă, dar plină de viață, arată datele specialiștilor. Miliarde de bacterii, fungi, virusuri și organisme unicelulare plutesc zilnic în atmosferă, călătorind mii de kilometri deasupra Pământului. Lumea științifică începe abia acum să înțeleagă rolul crucial pe care această „biosferă aeriană”, numită aerobiom, îl joacă în fenomenele meteorologice, dar și în sănătatea noastră.
Norii, prezențe constante în viața oamenilor, ascund o realitate spectaculoasă: ei sunt mai mult decât aglomerări de vapori de apă, Se poate spune că sunt ecosisteme suspendate în aer, locuite de trilioane de microorganisme din mii de specii. Împreună cu păsările, insectele sau semințele de păpădie, un întreg ocean microscopic străbate atmosfera planetei fără ca noi să îl vedem, notează BBC.
Ideea că aerul este populat de organisme vii a fost formulată pentru prima dată în 1860 de chimistul francez Louis Pasteur, care a lăsat flacoane sterile să colecteze „germeni” din aer, observând cum lichidul limpede din ele devenea tulbure. A captat astfel bacterii de pe străzile Parisului, din zone rurale și chiar de pe un ghețar alpin. Însă, pe atunci, ideea unui „aer viu” părea prea fantastică pentru a fi acceptată de comunitatea științifică și de publicul larg.
Au trecut zeci de ani până când existența aerobiomului a fost confirmată. În anii 1930, cercetători curajoși au urcat în avioane, ținând plăci Petri în vânt pentru a capta spori de fungi și bacterii. Au urmat expediții cu baloane în stratosferă, care au descoperit celule și la altitudini extreme. Astăzi, aerobiologia se bazează pe drone echipate cu senzori de înaltă tehnologie și pe analiza ADN pentru identificarea microorganismelor aeriene.
Acești „călători invizibili” ajung în atmosferă din aproape orice colț al planetei. Valurile oceanelor, atunci când se sparg, aruncă în aer picături microscopice care pot conține virusuri, bacterii, alge sau alte forme de viață marină. Deși unele picături revin rapid în apă, altele sunt preluate de curenții de aer și pot urca până în nori sau chiar mai sus, continuându-și călătoria pe distanțe impresionante.
Pentru bacterii, viața într-un nor este o experiență radical diferită față de mediile de pe sol sau din apă, unde trăiesc în colonii dense. În nor, fiecare microb este izolat într-o picătură proprie, fără competiție directă, dar și cu resurse foarte limitate. Această solitudine biologică le oferă un echilibru fragil între supraviețuire și epuizare.
Pe uscat, vânturile pot desprinde microorganisme din sol sau vegetație și le pot propulsa în atmosferă. În fiecare dimineață, atunci când Soarele încălzește solul și vaporii de apă se ridică, aceștia pot antrena și bacterii ori ciuperci microscopice. Incendiile de pădure sunt alte surse majore de aerobiom, deoarece curenții verticali puternici pot aspira microorganisme din sol și scoarță, transportându-le în atmosferă împreună cu fumul.
Fungii s-au dovedit a fi maeștri ai zborului microscopic. Au dezvoltat structuri speciale, adică adevărate „tunuri biologice” pentru a-și proiecta sporii în aer. Aceste particule au pereți rezistenți și adaptări remarcabile care le permit să supraviețuiască condițiilor dure din atmosferă. Sporii de fungi au fost identificați și la altitudini de peste 20 de kilometri, în stratosferă, deasupra Pacificului.
Acest tărâm nevăzut nu este doar o curiozitate științifică. Aerobiomul influențează formarea norilor, declanșarea ploilor și poate afecta inclusiv sănătatea umană, prin alergenii și patogenii pe care îi transportă.
Ce a descoperit primul studiu despre microbiomul intestinal al păsărilor sălbatice?
Microbiomul creierului ar putea ajuta la prevenirea demenței?
Conexiunile sociale ne schimbă microbiomul, sugerează un studiu