Elliott Jaques, psihologul care a introdus termenul de criza vârstei mijlocii

Elliott Jaques (1917 – 2003) a fost un psihanalist și consultant organizațional canadian, cunoscut pentru introducerea conceptului de „criză a vârstei mijlocii” în 1965. În lucrarea sa „Death and the Mid-Life Crisis”, Jaques a descris această perioadă ca o confruntare cu propria mortalitate și cu realizările vieții, subliniind importanța recunoașterii limitărilor personale. Jaques a studiat, de asemenea, fenomene precum motivația, dezvoltarea carierei și dinamica relațiilor de muncă, evidențiind modul în care oamenii își structurează și își ajustează parcursul profesional. În același timp, a arătat că perioadele de reevaluare personală, cum este ceea ce numim criza vârstei mijlocii, nu sunt semne de slăbiciune, ci faze naturale de reorganizare psihologică și de adaptare. Elliott Jaques a primit numeroase premii importante pentru contribuțiile sale inovatoare în aplicarea psihologiei în dezvoltarea organizațională și management. Printre acestea se numără Elliott Jaques Memorial Publication Award, acordat de Asociația Americană de Psihologie (APA) pentru articole care aplică principii psihologice în rezolvarea problemelor reale din organizații. De asemenea, a primit un Certificat de Apreciere din partea Statului Major al SUA pentru contribuțiile sale la teoria și instruirea leadership-ului militar. În plus, a fost onorat cu Harry Levinson Award pentru întreaga sa carieră și realizările științifice de excepție.

Născut la 18 ianuarie 1917 în Toronto, Canada, Jaques a obținut licența în științe la Universitatea din Toronto, în 1935. A continuat cu un M.D. de la Johns Hopkins Medical School în 1939 și un Ph.D. în Relații Sociale de la Universitatea Harvard. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a servit ca maior în Corpul Medical al Armatei Canadiene, unde a lucrat pentru War Office Selection Board din Londra, aplicând metode psihologice pentru selecția ofițerilor. Cariera sa a început în contextul cercetărilor industriale, dar treptat și-a extins preocupările către psihologia adultului și mecanismele de tranziție în viața profesională și personală. Studiile sale au combinat observația empirică cu teoria psihodinamică, oferind o perspectivă unică asupra modului în care bărbații și femeile gestionează timpul, responsabilitățile și schimbările personale.

• Albert Einstein a avut dreptate: Timpul se scurge mai repede pe planeta Marte!
• Ce se întâmplă cu creierul atunci când lucrezi în echipă?

Una dintre cele mai importante descoperiri ale lui a fost legătura între vârsta biologică și vârsta percepută. Jaques a demonstrat că în jurul vârstei de 40–50 de ani, indivizii experimentează un decalaj între ceea ce realizează și ceea ce își imaginau că vor realiza, ceea ce poate genera frustrare, anxietate sau dorința de schimbări radicale. Această observație a pus bazele unui cadru teoretic care explică de ce oamenii resimt nevoia de autoevaluare, reorientare profesională sau chiar de schimbări în viața personală.

Deși teoria sa a fost inițial aplicată la bărbați, cercetările ulterioare au arătat că fenomenul poate fi observat și la femei, dar cu manifestări diferite cultural și social. Importanța conceptului introdus de Jaques nu constă doar în identificarea unei crize, ci în oferirea unui cadru prin care indivizii și psihologii pot înțelege și aborda această perioadă fără stigmatizare. Mai mult, contribuțiile sale au influențat managementul organizațional, înțelegerea motivației angajaților și conceperea programelor de dezvoltare personală adaptate fiecărei etape a vieții adulte.

Fără introducerea termenului de „middle age crisis”, probabil că mulți oameni ar fi continuat să experimenteze anxietatea și nemulțumirea fără a avea o explicație clară, iar cercetările ulterioare în psihologie și neuroștiință ar fi fost fragmentate sau întârziate. Jaques a oferit un limbaj și o structură conceptuală care permit atât indivizilor, cât și cercetătorilor să discute deschis despre aceste transformări, să propună intervenții concrete și să reducă stigmatizarea asociată cu introspecția la vârsta mijlocie.

În plus, Jaques a lăsat o moștenire în modul în care gândim despre dezvoltarea carierei și gestionarea resurselor umane. Organizațiile care aplică teoriile sale în management pot înțelege mai bine nevoile angajaților aflați la jumătatea carierei, prevenind epuizarea profesională și promovând echilibrul între viața personală și cea profesională. De asemenea, ideile lui au inspirat cercetări suplimentare în psihologia dezvoltării adulte și în studiile despre leadership și maturitate emoțională.

Elliott Jaques a încetat din viață la 8 martie 2003 (la vârsta de 86 de ani), lăsând în urmă mai multe lucrări și teorii care continuă să influențeze psihologia, organizațiile și modul în care percepem maturitatea. Așadar, cea mai importantă realizare a sa rămâne conceptualizarea crizei vârstei mijlocii, pentru că a transformat un fenomen perceput ca fiind problematic sau rușinos într-un proces natural, explicabil și gestionabil. În absența contribuției sale, multe persoane ar fi rămas blocate în anxietate, iar psihologia modernă ar fi avut un gol semnificativ în înțelegerea tranzițiilor adulte.

Surse:

https://conversableeconomist.com/2022/12/30/jaques-in-1965-original-meaning-of-midlife-crisis/

https://www.requisite.org/elliott-jaques/

https://en.wikipedia.org/wiki/Elliott_Jaques

Vă recomandăm să citiți și:

William James, părintele psihologiei americane. „Nu există fericire fără acțiune”

Un studiu ar fi descoperit un posibil leac pentru demență

Regula de aur pentru cupluri pe care cei mai mulți o înțeleg greșit

Bacteriile din intestin ne-ar putea influența creierul în timpul somnului, indică un studiu