Prima fotografie a Telescopului Hubble cu Nebuloasa Crabului din ultimii 24 de ani a dezvăluit mai multe structuri misterioase

În anul 1054 d.Hr., oamenii au observat cum o stea nouă își făcea apariția pe cer. Era atât de strălucitoare încât, timp de 23 de zile, a fost vizibilă în timpul zilei, și timp de aproape doi ani pe parcursul nopții. La apogeul său, era de patru ori mai strălucitoare decât Venus, care este de obicei cel mai luminos obiect de pe cerul nopții.

Spectacolul fenomenal, martorizat în întreaga lume, a fost o supernovă, iar rămășițele acelui eveniment spectaculos sunt studiate și astăzi. Acum, le numim Nebuloasa Crabului.

• De ce unii oamenii își lasă pilotele afară, în frig, iarna și ce spune știința despre…
• Rocile spațiale antice ar putea deține secretul pentru mineritul de asteroizi

La aproape o mie de ani de la formarea sa, Nebuloasa Crabului prezintă cochilii complexe de plasmă, pline de filamente și noduri. În centrul său se află un pulsar, un tip de stea neutronică pulsatorie, produsul final al exploziei unei stele. Este unul dintre cele mai studiate obiecte de pe cer, analizat în toate lungimile de undă ale luminii.

Telescopul Spațial Hubble a efectuat observații de înaltă rezoluție asupra acestui rest de supernovă între 1999 și 2000, cu o imagine spectaculoasă publicată în 2005.

Recent, cercetătorii au considerat că merită să reviziteze acest obiect. Resturile de supernovă precum Crabul sau Cassiopeia A sunt foarte dinamice, cu schimbări pe care le putem vedea de la an la an.

O nouă privire după 24 de ani

„Motivul principal a fost că, la o scară detaliată, nebuloasa se extinde, astfel încât, în timp, nodurile și filamentele își schimbă poziția pe cer. Pe măsură ce se obțin date mai recente, este greu să facem o comparație directă fără un punct de referință actualizat”, a declarat pentru IFLScience autorul principal al noului studiu, Profesorul William Blair de la Universitatea Johns Hopkins.

Scopul principal al noii lucrări este de a pune aceste imagini și observații la dispoziția publicului, servind ca bază pentru noi studii. Totuși, echipa a extras deja câteva concluzii interesante.

Expansiunea nebuloasei este ușor de observat după 24 de ani, Hubble demonstrând acest efect la o scară mult mai fină decât telescoapele de la sol.

Ce sunt aceste noduri enigmatice?

În ceea ce privește luminozitatea, echipa nu a raportat schimbări majore, ceea ce, deși poate părea dezamăgitor, oferă informații valoroase despre stabilitatea structurii în lumină vizibilă. Însă au apărut și surprize.

„Noile noastre observații au dezvăluit două grupări de noduri care ies în evidență din mulțime, ca să spunem așa”, a declarat profesorul Blair. „Aceste două grupări de filamente sunt similare între ele în ceea ce privește caracteristicile și sunt situate aproape diametral opus față de poziția pulsarului.”

Ce sunt aceste noduri enigmatice? Încă nu știm. Dar ele oferă o nouă cale de explorare, iar echipa se așteaptă ca observațiile ulterioare, care vor măsura mișcarea și compoziția lor, să le dezvăluie adevărata natură, scrie IFLScience.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Astronomii au urmărit o nebuloasă planetară de-a lungul a 130 de ani de evoluție

Telescopul James Webb a surprins imagini uimitoare cu Nebuloasa Inelului

ESO a dezvăluit o fotografie de 1,5 miliarde de pixeli cu Nebuloasa Puiul care Aleargă

Nebuloasa Lupul Întunecat, văzută prin ochii Telescopului Foarte Mare din deșertul Atacama