De ce visăm atât de des că fugim, cădem sau că suntem urmăriți?

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

În fiecare noapte, miliarde de oameni visează. Unii fug, alții cad, alții se trezesc cu inima bătând tare, fără să știe exact de ce. Deși trăim în lumi foarte diferite, visele noastre seamănă izbitor și asta se întâmplă fiindcă toate creierele umane funcționează, în esență, la fel.

În faza REM, cea în care apar cele mai intense vise, anumite regiuni ale creierului devin extrem de active, în special amigdala, centrul procesării fricii și al emoțiilor puternice. În același timp, zonele responsabile de raționament și control logic, din cortexul prefrontal, își reduc activitatea. Rezultatul este o stare în care emoțiile sunt amplificate, iar logica devine secundară. Creierul simte mai mult decât explică. De aici și senzația că visele sunt adesea mai intense decât realitatea și mai greu de înțeles.

O teorie importantă din neuroștiință, formulată de cercetătorul finlandez Antti Revonsuo, susține că visele funcționează ca un „simulator de pericole”. De-a lungul evoluției, strămoșii noștri au supraviețuit tocmai pentru că au fost nevoiți să recunoască rapid amenințări, să fugă, să evite căderi, să scape din situații-limită. Creierul ar fi păstrat acest mecanism și l-ar fi transformat într-un spațiu de antrenament nocturn, în care rulează scenarii de risc într-un mediu sigur.

Visul în care ești urmărit este unul dintre cele mai frecvente modele onirice și te lasă adesea cu inima bătând puternic, chiar și după ce te trezești. În multe cazuri, amenințarea din vis nu are un chip clar. Persoana sau creatura care te urmărește poate fi o prezență vagă sau necunoscută, dar senzația de pericol este reală. Psihologii și cercetătorii în somnolog­ie observă că astfel de vise apar frecvent în perioadele în care viața de zi cu zi pune presiune pe mintea noastră: când suntem stresați, anxioși sau evităm o problemă dificilă. În acest tip de vis, creierul traduce presiunea emoțională într-o acțiune simplă și intensă: există un pericol și trebuie să fugi. Cercetările sugerează că aceste vise pot reflecta anxietate și tensiuni emoționale nerezolvate din viața de veghe, pe care creierul le transformă într-un scenariu alarmant în timpul somnului. Nu sunt doar povești aleatorii, ci manifestări metaforice ale unei stări psihologice reale.

Visul în care cazi în gol este un alt tip aproape universal de vis și poate fi la fel de tulburător precum acela în care ești urmărit. Uneori, acest vis este însoțit de acea senzație bruscă și inexplicabilă în corp, o tresărire, chiar în momentul în care începi să simți că aluneci. Această reacție se numește spasm hipnic sau „hypnic jerk” și este un reflex normal al sistemului nervos în timpul trecerii dintre starea de veghe și cea de somn. Specialiștii în somn spun că acest reflex apare la mulți oameni și nu e un semn de boală, ci o manifestare fiziologică a relaxării rapide a mușchilor care poate fi interpretată de creier ca o cădere. Pe de altă parte, atunci când visul de cădere se întinde mai mult și capătă un „fir narativ”, în care pierzi controlul și te prăbușești fără să poți face nimic pentru a te opri, psihologii îl leagă de emoții și experiențe din viața reală. Astfel de vise sunt frecvent raportate în perioadele în care simți că ceva din viața ta „scapă de sub control”: poate fi vorba de o schimbare majoră (schimbarea serviciului, mutarea într-un alt oraș, o relație în derivă), de nesiguranțe financiare sau de anxietate legată de viitor. Creierul transformă aceste stări tensionate într-un scenariu în care „căderea” simbolizează pierderea stabilității sau sentimentul de a nu mai deține controlul.

Visul de a fugi fără să poți înainta, în care picioarele devin grele sau mișcările sunt încetinite, combină cele două teme. Vrei să scapi, dar corpul nu te mai ascultă. Acest tip de vis apare frecvent în contexte de neputință, epuizare sau situații în care cineva se simte blocat într-o problemă fără soluție vizibilă.

Carl Jung a propus ideea inconștientului colectiv: un strat profund al psihicului uman populat de imagini arhetipale care reapar în mintea oamenilor indiferent de cultură sau epocă. Dintr-o perspectivă modernă, neuroștiința oferă o explicație mai pragmatică pentru aceeași repetiție: avem aceleași structuri cerebrale, aceleași circuite ale fricii și aceleași mecanisme prin care creierul simulează pericolul.

Studiile despre temele tipice ale viselor, realizate pe grupuri din medii culturale diferite, arată că urmărirea, căderea și situațiile de fugă apar constant printre cele mai raportate scenarii onirice. Tiparele se repetă surprinzător de des, ca și cum mintea ar reveni, noapte de noapte, la aceeași gramatică a supraviețuirii. Creierul pare mult mai interesat să repete scenarii de supraviețuire decât scenarii de confort.

Asta nu înseamnă că aceste vise trebuie interpretate simbolic, ca niște mesaje ascunse. Psihologii clinicieni le privesc mai degrabă ca pe niște barometre emoționale. Ele arată nivelul de stres, tensiune sau nesiguranță, nu prezic viitorul și nu ascund neapărat sensuri mistice.

În fond, visele nu sunt povești arbitrare. Sunt produse ale unui creier care, chiar și în somn, continuă să proceseze, să testeze și să simuleze. Iar faptul că atât de mulți oameni visează aceleași lucruri spune mai puțin despre imaginație și mai mult despre cât de asemănători suntem, biologic, atunci când ne confruntăm cu frica, pierderea controlului și nevoia de a scăpa din pericol.

Surse:

https://www.verywellmind.com/dreams-about-being-chased-8697014

https://www.healthline.com/health/dreams-about-falling

https://www.psychologytoday.com/us/blog/dream-factory/201411/what-are-the-most-common-dream-themes

https://www.britannica.com/science/collective-unconscious

Vă mai recomandăm să citiți și:

Test de cultură generală. Oamenii visează color sau alb-negru?

Ceva ciudat se întâmplă cu visele atunci când renunți la cafea

Spune-mi ce visezi ca să-ți spun cine ești! Visele, oglindă complexă atât a psihicului individual, cât și a culturii colective

Veste bună pentru cei care visează la colonizarea planetei Marte! Ce au descoperit oamenii de știință?