Astronomii încearcă să rezolve misterul unei comete care și-a schimbat direcția de rotație

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Misterul cometei care și-a schimbat direcția de rotație. Astronomii care au urmărit mișcarea cometei 41P/Tuttle-Giacobini-Kresak au descoperit că rotația acesteia a încetinit vizibil, iar ulterior direcția de rotație pare să se fi inversat.

Oamenii de știință caută să dezlege misterul cometei care și-a schimbat direcția de rotație. După cum sugerează și numele, 41P/Tuttle-Giacobini-Kresak a fost descoperită de nu mai puțin de trei ori în ultimele secole. Prima observație îi aparține lui Horace Parnell Tuttle, veteran al Războiului Civil American și astronom la Harvard College Observatory, care a identificat cometa în data de 3 mai 1858. A urmat Michael Giacobini, în 1907. La a treia descoperire, realizată de Ľubor Kresák în 1951, astronomii au avut suficiente date pentru a-i calcula orbita și pentru a înțelege că toate observațiile vizau același obiect ceresc.

În prezent, 41P/Tuttle-Giacobini-Kresak este clasificată drept cometă din familia lui Jupiter, deplasându-se pe o orbită de 5,4 ani, de la puțin în interiorul orbitei lui Jupiter până aproape de cea a Pământului. Este cunoscută pentru izbucnirile sale spectaculoase și variațiile mari de strălucire. În 1973, după un astfel de episod, a atins magnitudinea 4.

Care este misterul cometei care și-a schimbat direcția de rotație?

În mai 2017, situația a devenit și mai neobișnuită. Observațiile realizate de sonda Swift a NASA au arătat că rotația cometei a încetinit brusc, ajungând să se rotească de trei ori mai lent decât atunci când fusese observată anterior de Discovery Channel Telescope, la Lowell Observatory din Arizona.

„Recordul anterior pentru încetinirea rotației unei comete îi aparținea lui 103P/Hartley 2, care și-a încetinit rotația de la 17 la 19 ore în decurs de 90 de zile. Prin comparație, 41P și-a încetinit rotația de peste 10 ori mai mult în doar 60 de zile, astfel încât atât amploarea, cât și ritmul acestei schimbări sunt fără precedent”, a declarat Dennis Bodewits, pe atunci cercetător asociat la University of Maryland (SUA), într-un comunicat NASA din 2018.

În acel interval, perioada de rotație a crescut de la 20 de ore la 53 de ore. Într-un nou studiu, David Jewitt, astronom în cadrul Department of Earth, Planetary and Space Sciences de la UCLA (SUA), a analizat date de arhivă provenite de la Telescopul Spațial Hubble pentru a înțelege ce s-a întâmplat ulterior.

Ce a dezvăluit Telescopul Hubble despre această cometă?

Hubble a observat cometa între 11 și 14 decembrie, în cadrul programului General Observer. Din 24 de observații utile, Jewitt a concluzionat că rotația nucleului a continuat să se modifice după apropierea maximă de Soare, ceea ce probabil a dus la inversarea sensului de rotație.

„Cea mai simplă explicație pentru modificarea perioadei este că nucleul i-a fost supus unui cuplu generat de forțele de recul produse de degazarea anizotropă, fenomen demonstrat la scară largă și la alte comete. Observațiile de la sol indică o rază a nucleului rn ≲ 0,7 km, o dimensiune care îl face vulnerabil la evoluții rapide ale rotației sub efectul acestor cupluri generate de degazare”, explică Jewitt în lucrare.

Deși degazarea este un proces obișnuit la comete, în acest caz ea pare să se manifeste sub forma unor jeturi pronunțate. Însă aspectul cu adevărat intrigant este că 41P se află pe o orbită stabilă.

„Durata de viață a nucleului până la instabilitate rotațională (câteva decenii) este scurtă în comparație cu durata de viață dinamică (~ 10³ ani) pe orbita actuală. Existența continuă a cometei 41P sugerează fie că nivelul actual de activitate prin degazare este mult peste medie, fie că nucleul reprezintă rămășița unui corp mult mai mare”, adaugă Jewitt.

Observațiile viitoare ar putea oferi indicii suplimentare despre rotația cometelor și despre modul în care acestea pot fi distruse de propria lor mișcare.

„Dovezile arată că aceste comete pur și simplu nu trăiesc foarte mult. Există un alt proces care le distruge, iar eu cred că este rotația”, i-a spus Jewitt lui Jonathan O’Callaghan, pentru The New York Times.

Cometa va reveni în Sistemul Solar interior în 2028, oferind noi ocazii de studiu.

Studiul a fost acceptat pentru publicare în The Astronomical Journal și este disponibil ca preprint pe arXiv.

Vă recomandăm să citiți și:

Ce anume s-ar putea afla în inima Căii Lactee? Un nou studiu spune că nu este o gaură neagră

Cea mai detaliată hartă cu substanța misterioasă care unește Universul

Astronomii au descoperit „un alt Pământ”, dar cu o temperatură periculoasă

Astronomii au surprins activitatea violentă a unor stele pitice din apropierea noastră