O specie preistorică de rechin descoperită recent avea un maxilar de „coșmar”. Cum funcționa

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Oamenii de știință au descoperit recent o fosilă veche de 370 de milioane de ani a unui rechin, care trăia cândva în apele din apropiere de ceea ce este în ziua de azi Maroc. Însă, rechinul avea și o trăsătură de „coșmar”.

Specia care nu a mai fost descrisă până acum avea un maxilar care se rotea înspre interior atunci când gura se închidea și spre exterior atunci când gura era deschisă.

Spre deosebire de rechinii moderni, ale căror dinți uzați sunt înlocuiți în mod constant de noi dinți, acest rechin își ascundea dinții mai noi într-un rând aflat la interiorul maxilarului, lângă dinții mai vechi. Pe măsură ce dinții noi creșteau, aceștia se curbau înspre limba rechinului. Atunci când rechinul își deschidea gura, cartilajul din maxilar se îndoia pentru ca ambele părți ale maxilarului să se „plieze” și noi dinți să se rotească spre exterior. Astfel, rechinul putea să-și muște prada cu cât mai mulți dinți posibil, potrivit noilor cercetări.

Indicii fascinante despre structura și funcția maxilarului rechinilor antici

Specia denumită Ferromirum oukherbouchi avea un corp mic și zvelt, ce măsura în jur de 33 centimetri în lungime, în timp ce botul său era triunghiular și scurt. Ochii erau neobișnuit de mari, orbitele acoperind în jur de 30% din lungimea totală a neurocraniului, au scris oamenii de știință. Maxilarul rechinului și osul hioid, structura din spatele maxilarului, au fost transferate în 3D, oferind indicii fascinante despre structura și funcția maxilarului rechinilor antici.

Maxilarul era foarte bine păstrat, așa că cercetătorii au reușit să îl scaneze cu un computer tomograf și apoi să realizeze un model 3D pentru a desfășura mai multe teste. Oamenii de știință au descoperit că maxilarul rechinului nu era contopit în centru, astfel că putea să se îndoaie spre exterior atunci când gura era deschisă.

„Era mai ușor pentru aceste animale să își muște prada”

„Prin această rotație, dinții tineri, mari și mai ascuțiți, care de obicei erau orientați spre interiorul gurii, erau aduși în poziție verticală. Așadar, era mai ușor pentru aceste animale să își muște prada”, a spus Linda Frey, autorul principal al studiului, de la Institut für Paläontologie und Paläontologisches Museum de la Universitatea din Zurich, Elveția, potrivit Live Science.

Atunci când maxilarul rechinului era închis, apa intra în gură și împingea prada înspre gât. În același timp, maxilarul care se închidea rotea dinții spre interior pentru a imobiliza și prinde în capcană prada, a mai precizat Frey. Totodată, oamenii de știință au mai spus că nu au mai văzut un astfel de tipar de mișcare a maxilarului la o altă specie de pește până acum.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Prădătorul care ar putea fi de vină pentru dispariția misterioasă a marilor rechini albi din apele Africii de Sud

O creșă pentru puii de rechin, veche de 24 de milioane de ani, a fost descoperită

Captură unică în Regatul Unit. Un bărbat a pescuit un rechin albinos

O fosilă recent descoperită răstoarnă tot ce știam despre evoluția rechinilor