Microbul „Monstrul din Loch Ness” își întinde gâtul până la 30 de ori lungimea corpului

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Organismul unicelular Lacrymaria olor folosește una dintre cele mai interesante tehnici de vânătoare. Corpul său de formă ovală măsoară aproximativ 40 de micrometri și are o mică protuberanță la un capăt. Atunci când detectează hrană, microbul „Monstrul din Loch Ness” își întinde acest „gât” până la aproximativ de 30 de ori lungimea propriului corp în câteva secunde pentru a prinde prada aflată la distanță.

Însă modul în care microbul „Monstrul din Loch Ness” reușește să facă acest lucru fără ca forțele de tensiune să-i rupă membrana celulară a rămas până acum un mister. Experții suspectează că organismul probabil depozitează undeva lungimea suplimentară a acestui aparat de hrănire pentru a o putea folosi atât de rapid.

Acum, Eliott Flaum și Manu Prakash, de la Universitatea Stanford (SUA), par să fi rezolvat misterul. După cum raportează aceștia în jurnalul Science, membrana celulară și structura internă a organismului unicelular sunt pliate precum origami și pot fi desfăcute și împăturite la loc cu ușurință. Asta înseamnă că forțele exercitate asupra membranei și costurile energetice sunt foarte scăzute, scriu cei doi cercetători. L. olor își întinde gâtul de aproximativ 20.000 de ori pe parcursul vieții sale fără probleme.

Microbul „Monstrul din Loch Ness” are un mod neobișnuit de a vâna

Tehnica de vânătoare neobișnuită a acestui mic organism unicelular aduce cu sine o serie întreagă de potențiale probleme. În mod normal, deformarea atât de drastică a unei membrane celulare necesită multă energie, iar la viteza cu care își întinde gâtul L. olor, organismul nu ar putea produce suficient material nou pentru membrană.

Și în timp ce gâtul trebuie să fie extrem de flexibil pentru a permite mișcarea rapidă, acesta trebuie să fie rigid și stabil în același timp, astfel încât să nu se îndoaie cu prima ocazie. L. olor rezolvă toate aceste probleme prin împăturirea membranei gâtului în mai multe straturi, notează Live Science.

Liniile de pliere ale membranei au o geometrie curbată complicată care îi permit să se desfășoare într-un cilindru. Sub membrana pliată se află o rețea de tuburi spiralat înfășurate, care sunt pliate împreună cu membrana și, la rândul lor, ajută la plierea și desfășurarea ordonată.

Principiul este similar cu așa-numitul origami Yoshimura, în care un cilindru constă dintr-o rețea de romburi pliate și poate fi întins și împăturit. Totuși, o întrebare rămâne fără răspuns: atunci când obiectele de dimensiuni micrometrice se apropie unul de celălalt în apă, se creează o forță de respingere, astfel încât gâtul proeminent ar trebui să determine prada să se îndepărteze. Motivul pentru care nu se întâmplă acest lucru rămâne neclar; așadar nu toate misterele legate de L. olor au fost rezolvate.

Vă recomandăm să citiți și:

Cercetătorii au deslușit misterul reproducerii păianjenilor de mare uriași din Antarctica

O specie a dispărut de pe Pământ, doar pentru „a reveni la viață” 130.000 de ani mai târziu

Pasărea africană de mărimea unui om care mănâncă pui de crocodil și își ucide frații

Iată de ce această creatură are ochi pe toată cochilia!