Cel mai vechi templu din lume a fost construit cu 6.000 de ani înaintea piramidelor din Egipt

În peisajul arid al sud-estului Turciei, un deal numit Göbekli Tepe a răsturnat teoriile despre originile civilizației umane. Descoperit în 1994 de arheologul german Klaus Schmidt, acest complex megalitic datează din circa 9000 î.Hr. (9600-8000 î.Hr. – Neoliticul Pre-Ceramic), fiind cel mai vechi templu cunoscut construit de om.

Göbekli Tepe este cu 6.500 de ani mai vechi decât Stonehenge și cu 6000 de ani mai vechi decât primele piramide egiptene. A fost ridicat cu 5.000 de ani înaintea primelor orașe din Mesopotamia și a fost construit înainte de inventarea olăritului, a roții sau a uneltelor din metal.

• Un bazin roman monumental, ascuns timp de 2.000 de ani, a fost dezgropat lângă Roma
• Prima „hartă biblică” încă influențează modul în care percepem granițele

Göbekli Tepe ne forțează să reconsiderăm originea religiei organizate, a ierarhiei sociale și chiar a agriculturii. Apariția acestui templu în plină epocă de vânători-culegători provoacă trei întrebări fundamentale: cum au coordonat oamenii de atunci o asemenea întreprindere fără structuri sociale complexe? De ce au ales să investească atât de mult efort în construcții sacre înainte de a-și asigura hrana? Și cel mai important – ce putere avea credința încât să mobilizeze comunități întregi?

Göbekli Tepe este format din cel puțin 20 de structuri circulare, dintre care doar o 5-10% au fost excavate. Fiecare este delimitată de pilaștri masivi de calcar în formă de „T”, unii cântărind până la 20 de tone și având înălțimi de până la 5 metri.

Ceea ce uimește însă sunt sculpturile intricate care împodobesc stâlpii: șerpi, vulpi, scorpioni, lei și vulturi – poate reprezentând simboluri sacre sau povești mitologice.

Descoperirile nu au scos la lumină existența unor urme de locuire permanente, fapt care indică probabil era un loc de cult, și nu un sat. De asemenea, cu toate că nu a fost găsită vreo dovadă a agriculturii, totuși, constructorii se pare că aveau resursele necesare pentru a extrage, sculpta și transporta blocuri uriașe. Dovezile arheologice sugerează că îngroparea complexului a fost un proces gradual, care s-a desfășurat pe parcursul secolelor (circa 8000-7500 î.Hr.), nefiind nu un act singular. Stratigrafia indică umplerea deliberată a spațiilor cu moloz și pământ, strat după strat.

Göbekli Tepe provoacă o întrebare fundamentală: oare religia organizată a precedat apariția agriculturii și a orașelor? Până mai recent, teoria dominantă susținea că evoluția societăților umane a urmat această ordine: Revoluția agricolă, apoi apariția așezărilor permanente, specializarea meseriilor și dezvoltarea religiei organizate. Însă Göbekli Tepe inversează această logică: aici avem un templu monumental construit de vânători-culegători, sugerând că nevoia de spații sacre a putut fi motorul care a condus la sedentarizare și agricultură, și nu rezultatul acestora.

Ipoteza templului catalizator

Klaus Schmidt a emis ipoteza că Göbekli Tepe era un loc de pelerinaj, unde triburi nomade se adunau periodic. Pentru a hrăni mulțimile, ar fi fost nevoie de stocuri de cereale, ceea ce ar fi putut stimula domesticirea plantelor. Astfel, religia ar fi putut fi motorul revoluției agricole.

În ceea ce privește constructorii Göbekli Tepe, aceștia aparțineau culturii neolitice pre-ceramice. Deși dispuneau doar de unelte de piatră, maniera în care au pus bazele complexului sunt impresionante: stâlpii sunt sculptați din blocuri masive, transportate din cariere aflate la sute de metri distanță (era nevoie de sute de oameni pentru a ridica așa ceva, ceea ce indică o ierarhie clară). Animalele sculptate sugerează un sistem de credințe elaborate, poate șamanic.

Unii cercetători văd în reprezentările de vulturi o conexiune cu practicile funerare neolitice, unde păsările cărau sufletele spre lumea de dincolo. Alții descoperă asemănări cu zeii Mesopotamiei, indicând că amintirea acestui loc sacru ar fi putut supraviețui mileniilor.

Unul dintre cele mai mari mistere rămâne însă motivul pentru care templul a fost îngropat cu grijă în jurul anului 8000 î.Hr. Iar printre teoriile menite să explice acest lucru sunt – închidere ritualică (unele culturi îngrobau templele pentru a le „retrage” din uz), schimbare socială – trecerea la agricultură l-ar fi făcut inutil, și protecție (acoperirea l-a păstrat pentru generații viitoare).

Însă oricare ar fi motivul, acest act a salvat Göbekli Tepe de la distrugere, permițându-i să fie redescoperit după 11.000 de ani. Scoaterea lui la lumină a revoluționat arheologia, punând la îndoială cronologia civilizației – societățile complexe ar putea fi mult mai vechi. Rolul religiei și, nu în ultimul rând, cât de mult nu știm.

În 2018, Göbekli Tepe a fost inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO.

Surse:

https://whc.unesco.org/en/list/1572/

https://www.smithsonianmag.com/history/gobekli-tepe-the-worlds-first-temple-83613665/

https://www.britannica.com/place/Gobekli-Tepe

Vă mai recomandăm să citiți și:

Descoperire neașteptată despre femeile din Neolitic. Ce a confirmat ADN-ul antic?

O analiză ADN a dezvăluit adevărul despre „regele-zeu” din Irlanda neolitică

A fost descoperită o societate neolitică necunoscută anterior

O erupție vulcanică i-a făcut pe oamenii din Neolitic să sacrifice „pietre solare”