Urmele preistorice de „mâini de copii” nu sunt ceea ce par a fi

O analiză a unor decorațiuni ce arată precum niște „mâini de copii” preistorice, vechi de 8.000 de ani, dintr-un adăpost din stânci din Sahara, arată că acestea cu siguranță nu sunt umane.

Atunci când a fost descoperit situl Wadi Sura II în Deșertul de Vest al Egiptului, în 2002, cercetătorii au fost surprinși de miile de decorațiuni pictate pe pereții adăposturilor din stâncă cu până la 8.000 de ani înainte. Acestea reprezintă nu numai animale sălbatice, figuri umane și creaturi ciudate fără cap care i-au determinat pe oameni să numească acest loc „Peștera Fiarelor”, ci și sute de contururi de mâini umane, mai multe decât au fost văzute vreodată până acum în orice sit de artă rupestră din Sahara.

• România, într-un coșmar strategic și militar
• Strategiile complexe din zona Balcanilor: România, victimă în planurile rusești

Și mai neobișnuite erau contururile a 13 „mâini de copii”. Până la descoperirea sitului Wadi Sura II, contururi ale mâinilor și picioarelor de copii foarte mici au fost văzute în arta rupestră în alte părți ale lumii, dar niciodată în Sahara.

O scenă notabilă, emoționantă, prezintă o pereche de mâini „de copil” plasate în interiorul contururilor unei perechi mai mari de mâini, de adulți.

Dar descoperirile sunt și mai ciudate: micile mâini nu sunt umane, subliniază National Geographic.

Cum s-a descoperit că aceste „mâini de copii” nu sunt umane?

Wadi Sura II este considerat unul dintre cele mai mari situri de artă rupestră din Sahara, deși îi lipsește faima populară a lui Wadi Sura I din apropiere, „Peștera înotătorilor”, care a fost descoperită de contele maghiar Láslo Almásy în 1933 și popularizată în „Pacientul englez”.

Antropologul Emmanuelle Honoré, de la Universitatea Vrije (Belgia), descrie felul în care a fost „șocată” de forma contururilor mâinilor neobișnuit de mici atunci când le-a văzut la prima ei vizită la Wadi Sura II, în 2006. „Erau mult mai mici decât mâinile unui copil, iar degetele erau prea lungi”, explică ea.

Honoré a decis să compare măsurătorile luate din sit cu cele ale mâinilor nou-născuților (vârsta gestațională de la 37 la 41 de săptămâni). Deoarece mostrele din sit erau din punct de vedere fizic mici, ea a inclus și măsurători luate de la nou-născuți prematuri (cu vârsta gestațională de la 26 la 36 de săptămâni).

Pentru a face acest lucru, antropologul a recrutat o echipă care a inclus și cercetători medicali pentru a colecta date despre sugari de la unitatea de neonatologie a unui spital francez. „Dacă m-aș duce la spital și aș spune doar: ‘Studiez arta rupestră. Aveți copii disponibili?’, ar crede că sunt nebună și ar chema paza”, râde ea.

Rezultatele au arătat că există o probabilitate extrem de scăzută ca aceste „mâini de copii” din Peștera Fiarelor să fie umane.

O parte importantă din arta rupestră era făcută de copii

Această descoperire s-a întâmplat în mod paradoxal în lumina unei realizări tot mai mari că rolul copiilor în crearea artei rupestre a fost adesea subestimat sau respins definitiv de cercetătorii timpurii.

„Este ironic, având în vedere că în orice gospodărie occidentală, persoana care face artă cel mai mult este copilul. Așa că ideea că copiilor preistorici nu li s-ar fi permis să producă artă este amuzantă”, spune Jane Eva Baxter, arheolog la Universitatea DePaul (SUA), care studiază copilăria.

Cel mai recent, un studiu din 2022 a dezvăluit că până la 25% dintre mâinile șablonate găsite în siturile de peșteri paleolitice din Spania le aparțineau unor copii, unii dintre ei având vârste de 1-3 ani.

Cine sau ce a făcut aceste urme preistorice de „mâini de copii”?

Deci dacă amprentele de la Wadi Sura II nu sunt umane, atunci ce sunt? Poziționarea mâinilor mici și a degetelor lor variază de la un contur la altul, ceea ce a făcut ca echipa de cercetare să concluzioneze că acestea erau flexibile și articulate și a exclus posibilitatea unui șablon realizat dintr-un material static precum lemnul sau argila.

Honoré a bănuit apoi că ar putea fi mâini de maimuță, dar după ce nici acestea nu s-au potrivit, colegii de la Muzeul de Istorie Naturală din Paris i-au sugerat să le compare și cu reptile.

Se pare că proporțiile cele mai apropiate de niște „mâini de copii” preistorice provin de la picioarele anterioare ale șopârlelor Varanus griseus, care trăiesc și astăzi în regiune și sunt considerate creaturi protectoare de către triburile nomade din zonă. Honoré a stabilit ulterior că amprentele au fost realizate de o singură șopârlă, însoțită de cel puțin doi artiști adulți.

Honoré este reticentă să speculeze prea mult despre semnificația amprentelor non-umane. „Avem o concepție modernă că natura este ceva de care oamenii sunt separați. Dar în această colecție uriașă de imagini putem detecta că oamenii sunt doar o parte dintr-o lume naturală mai mare”, spune ea.

Vă recomandăm să citiți și:

De ce au crezut oamenii dintotdeauna în supranatural?

Călugării medievali au documentat unele dintre cele mai mari erupții vulcanice din istorie

În urmă cu două secole era descoperită, din greşeală, una dintre cele mai mari comori arheologice ale lumii

Bijuterii medievale de aur și argint, îngropate în urmă cu 800 de ani, au fost descoperite în Olanda