O fosilă de trilobit, găsită într-o stare atât de bună încât ultimul prânz este vizibil la interior

Timp de aproximativ 250 de milioane de ani, aproximativ 20.000 de specii de trilobiți s-au perindat pe fundul oceanului Pământului. În ciuda abundenței uriașe a acestor animale diverse în înregistrările noastre fosile, o mare parte din biologia lor de bază este încă neclară, cum ar fi ce anume mâncau. Acum, fosila unui trilobit oferă răspunsul.

Până acum, dietele trilobiților au fost deduse doar din indicii indirecte, dar cercetătorii tocmai au descoperit fosila unui trilobit care încă poartă semne ale ultimei sale mese.

• Cum a măsurat Eratostene circumferința Pământului cu un băț în anul 240 î.Hr.?
• Cum a instituit Ceauşescu „starea de necesitate” ca urmare a „acţiunilor irendentise”

Trilobitul complet Bohemolichas incola a fost păstrat în detalii fine 3D în interiorul pietricelelor silicioase numite Rokycany Balls. În interiorul acestui exemplar în vârstă de 465 de milioane de ani, paleontologul Petr Kraft, de la Universitatea Charles (Republica Cehă), și colegii săi au găsit fragmente de cochilii.

Fosila unui trilobit ne arată ce dietă aveau aceste animale enigmatice

Cochiliile nu au arătat semne de dizolvare, marginile lor ascuțite fiind încă intacte, sugerând că sistemul digestiv al trilobitului nu este acid, ci mai degrabă neutru sau bazic pe toată lungimea sa, explică cercetătorii. Așa digeră și crustaceele și păianjenii moderni, animalele aparținând celor două grupuri moderne diferite fiind aflate în „lupta” pentru titlul de cele mai apropiate rude ale trilobiților.

Aproape întreg tractul digestiv era plin, unele fragmente fiind suficient de mari pentru a fi identificate. Acele bucăți de pradă a trilobitului aparțin toate nevertebratelor bentonice care au locuit pe fundul mării în timpul Ordovicianului.

Cele mai comune fragmente de cochilie au fost de ostracozi, mici crustacee asemănătoare creveților, cu unii descendenți încă în viață astăzi, notează Science Alert. Trilobitul a devorat, de asemenea, melci hioliți, stele de mare dispărute și rude de arici de mare numite Stylophora, dar și alte animale cu cochilie subțire, care sunt probabil bivalve.

„Comportamentul de hrănire neselectiv al B. incola sugerează că a fost predominant un necrofag oportunist. B. incola poate fi considerat animal care zdrobește rar și se hrănește la întâmplare, țintind animale moarte sau vii care erau fie ușor dezintegrate, fie suficient de mici pentru a fi înghițite întregi”, scrie echipa în lucrare.

Animalul fosilizat urma să năpârlească

Tractul digestiv complet al trilobitului, împreună cu unele distorsiuni ale toracelui, sugerează că animalul ar fi fost pe cale să năpârlească.

Artropodele trebuie să-și schimbe exoscheletul asemănător cochiliei pentru a crește, într-un proces numit năpârlire. Înainte de năpârlire, tractul digestiv al unui artropod se umflă adesea pentru a ajuta la împingerea vechii „cochilii” și a face loc pentru cea nouă.

„Sugerăm că comportamentul de hrănire al trilobitului ar fi putut semăna cu ciclurile de viață ale crustaceelor ​​moderne. De cele mai multe ori, intestinul a fost gol sau moderat umplut, cu acțiuni ocazionale și rapide de supraalimentare legate de cerințe fiziologice specializate”, concluzionează Kraft și echipa.

Cercetarea a fost publicată în Nature.

Vă recomandăm să citiți și:

Noi fosile au dezvăluit cel mai mare prădător din America de Sud, cu mult înainte de dinozauri

„Descoperirea de aur a secolului”: Un amator a găsit cu detectorul de metale un depozit masiv de bijuterii

Scrisoarea unui elev din Babilon către mama sa arată că unele lucruri nu se schimbă nici după milenii

Artă rupestră „3D”, descoperită în peșteri din Paleolitic