În 1991, pe țărmul fluviului Tamisa, în fosta mlaștină din Londra medievală timpurie, au fost descoperite rămășițele scheletice ale unei femei. Acestea au fost duse la Muzeul Londrei, unde au fost păstrate timp de peste 20 de ani până să fie analizate în detaliu. Care au fost pedepsele brutale aplicate unei femei medievale?
Studiul a fost publicat recent în revista World Archaeology de către dr. Madeline Mant și colegii săi, iar concluziile sunt șocante: femeia nu doar că a fost ucisă cu brutalitate, dar trupul ei a fost expus intenționat, probabil ca o avertizare publică.
Care au fost pedepsele brutale aplicate unei femei medievale? Femeia, identificată arheologic drept UPT90 sk 1278, a fost așezată între două bucăți de scoarță, pe un așternut de rogoz, cu muşchi așezați pe față, pelvis și genunchi. Nu fusese îngropată, ci plasată la vedere pe malul fluviului, astfel încât să poată fi văzută de comunitate la fluxul mareei.
Analizele cu radiocarbon pe scoarța folosită au datat moartea ei în perioada 680–810 d.Hr., adică în plină epocă medievală timpurie. Avea între 28 și 40 de ani la momentul morții și, conform analizelor izotopice, trăise local, în zona Londrei.
Dieta sa a fost una obișnuită, bazată pe produse terestre, dar după vârsta de 5 ani, s-a înregistrat o modificare a izotopilor de azot, posibilă semnătură a unei schimbări alimentare (consum de carne) sau, dimpotrivă, a unei perioade de foamete severă.
Ultimele două săptămâni din viața acestei femei au fost marcate de o violență extremă. S-au identificat peste 50 de leziuni pe scheletul ei, scrie Phys.org.
Prima serie de traume, cauzată probabil de bătăi sau biciuiri, a dus la fracturi fine ale omoplaților, leziuni asemănătoare celor produse în accidente auto.
A doua rundă de violență, petrecută la scurt timp, a implicat lovituri în trunchi și cap, provocate probabil prin obiecte contondente sau lovituri cu picioarele, sugerând o formă de tortură.
Lovitura fatală a fost una precisă, aplicată în partea stângă a craniului.
„Corpul ei ne arată cum legile și pedepsele corporale au fost aplicate efectiv asupra trupului femeii în acea perioadă”, spune dr. Mant.
În Anglia medievală timpurie, codurile de legi au evoluat semnificativ: Legile regelui Æthelberht (c. 589–616) nu menționau pedepse corporale; dar în codul lui Wihtred din Kent (690–725), apar bătăile ca sancțiune pentru cei care nu puteau plăti amenzi; sub regele Alfred cel Mare (871–899), tot mai multe infracțiuni, incluzând furtul, trădarea, vrăjitoria și magia, erau pedepsite cu moartea, prin lapidare sau înecare.
Modul în care a fost tratat corpul femeii după moarte, neîngropat, ci expus într-un loc „liminal”, precum malul râului, sugerează că execuția sa a fost menită să transmită un mesaj public. În cultura vremii, astfel de spații de graniță simbolică (precum țărmurile sau intersecțiile de drumuri) erau frecvent alese pentru a marca devianța.
„Înmormântările în spații liminale reflectă adesea percepția asupra individului ca fiind deviant. În cazul ei, poziționarea pe malul Tamisei pare să fi fost o alegere deliberată, cu rol de avertisment”, explică dr. Mant.
Execuțiile erau relativ rare în acea perioadă, dovezile arheologice indică aproximativ o execuție la fiecare 10 ani. În plus, majoritatea victimelor erau bărbați, raportul dintre sexe în cimitirele de execuție fiind de aproximativ 4,5:1.
Astfel, cazul femeii UPT90 sk 1278 devine cu atât mai remarcabil. El oferă o perspectivă rară asupra modului în care corpul feminin era folosit pentru a transmite norme legale și sociale în Anglia medievală.
4.000 de cărămizi din vremea romanilor ar putea elucida misterul materialelor din Antichitate
Un nou studiu dezvăluie că inegalitatea socială exista încă din preistoria umană
Rămășițele unor picturi murale romane antice au fost scoase la lumină în Spania