Prima pagină Sporturi

Altfel de campioni (III)

Adrian Nicolae 01.28.2008 | ● Vizualizări: 1141
Altfel de campioni (III)     no tags + zoom
Galerie foto (1)

Daca initial atletii antici se ghidau dupa crudul slogan „Victorie sau moarte”, nelasand nici un dubiu asupra indarjirii cu care se desfasurau competiile sportive; deviza mult mai permisiva a Jocurilor Olimpice moderne, „Important este sa participi, nu sa castigi”, a dus, printre altele, la aparitia unei veritabile clase de „campioni” ai participarilor esuate. Departe de a putea emite pretentii la castigarea vreunei medalii, pentru acesti competitori unica performanta este aceea de a reusi sa termine competitia in picioare.

Selectionata de bob a Jamaicai

Pentru o tara in care zapada nu este cunoscuta decat de la televizor, participarea la una dintre probele Jocurilor Olimpice de Iarna ar putea parea, cel mult, o ambitie excentrica. Si totusi, anul 1998, anul Olimpiadei de la Calgary, avea sa aduca in prim plan una dintre cele mai surprinzatoare si mai exotice participari din intreaga istorie a competitiei; echipa nationala de bob a Jamaicai.

Neobisnuita selectionata fusese creatia a doi oameni de afaceri americani, George B. Fitch si William Maloney, cei care, dupa ce asistasera la mai multe concursuri de impins carucioare (intreceri des intalnite in Jamaica), si-au dat seama ca acestea se aseamana foarte mult cu proba olimpica de bob. Si cum competitia de bob necesita un start rapid, cei doi se hotarasera sa apeleze la unii dintre renumitii campioni la alergare, de care micuta insula tropicala nu ducea lipsa.

Din pacate, nimeni nu credea ca o astfel de idee poate fi pusa in practica; astfel ca initiativa celor doi americani parea sortita esecului inca dinainte de a fi fost inceputa. Dupa ce fusesera refuzati rand pe rand de catre toti cei solicitati, Fitch si Maloney decid ca unica sansa de reusita tinea de recrutarea unor membri ai armatei. Apeland la Ken Barnes, colonel in armata jamaicana, si un impatimit admirator al sporturilor de iarna, cei doi aveau sa alinieze in cel mai scurt timp o echipa competitiva care sa poata face fata cu brio cerintelor olimpice. Cei patru atleti erau: Devon Harris, Dedley Stokes, Michael Withe (toti soldati in armata jamaicana) si Samuel Clayton, un inginer de cai ferate.

In ciuda impedimentelor si a lipsurilor materiale, exotica echipa va incepe antrenamentele in Statele Unite ale Americii sub comandata antrenorului Howard Siler. Si cum rezultatele preliminare pareau promitatoare, Jamaica avea sa debuteze, spre surpriza tuturor, la Olimpiada de iarna de la Calgary, Canada, din 1988.

Prima participare avea sa fie un esec, echipa terminand pe locul 26; rezultat datorat in mare masura si numeroaselor probleme tehnice si accidentarilor pe care le intampinase. Nimic insa nu ii oprea insa pe cei patru concurenti sa se antreneze pentru urmatoarea Olimpiada, cea de la Albertville, Franta din 1992. De data aceasta, Jamaica avea sa scrie istoria, terminand pe locul 14, inaintea unor echipe mult mai titrate precum: SUA, Rusia, Italia, Franta sau Japonia. Desi modest pentru o astfel de competitie, rezultatul era unul remarcabil pentru modesta selectionata jamaicana, cu atat mai mult cu cat sportivii insulari fusesera considerati drept favoriti incontestabili pentru ocuparea ultimului loc din clasament. Succesul lor la public avea sa fie unul coplesitor, fiecare aparitie publica a acestora fiind insotita de urale si aplauze la scena deschisa.

Performanta celor patru sportivi avea sa devina un an mai tarziu subiectul filmului de succes, „Cool runnings”. Productia realizata la Hollywood, s-a bucurat de prezenta regretatului actor de comedie, John Candy, si a constituit o adevarata lovitura de box-office, cu incasari de aproape 160 de milioane de dolari.

Desi schimbul de generatii nu a avut succesul scontat, Jamaica ratand calificarea la Jocurile Olimpice de la Torino, din anul 2006, entuziasta echipa insulara si-a anuntat oficial obiectivul pentru Olimpiada din 2010 de la Vancouver, acela de castiga una dintre medaliile puse in joc.

Urmareste aici secvente din filmul "Cool Runnings"

Cea mai slaba selectionata de fotbal din istorie

Se spune ca in fotbal nici un meci nu poate fi considerat castigat dinainte, indiferent de diferenta de valoare dintre cele doua competitoare. Iar exemplele in acest sens sunt numeroase. Cu toate acestea, pentru selectionata statului Samoa Americana, regulile nescrise ale fotbalului par a nu avea nicio valoare. Si asta pentru ca in cei 25 de ani de activitate pe scena sportiva, echipa nationala a micutei insule din Pacific nu a castigat nicio partida oficiala. Ba mai mult, Samoa Americana sau Samoa de Est a devenit din anul 2001, detinatoarea tristului record a celei mai clare infrangeri din istoria fotbalului, 31 – 0 in fata selectionatei Australiei.

De fapt, ar trebui mentionat ca Samoa a inregistrat o victorie in fata nationalei statului Wallis si Futuna, scor 3-1, victorie neomologata insa, deoarece la data disputarii meciului, 22 august 1983, nici una dintre cele doua echipe nu era afiliata la FIFA.

Samoa Americana a scris istoria in anul 2007, atunci cand atacantul Ramin Ott a inscris din penalty in fata reprezentativei Insulelor Solomon, cu ocazia unui meci de calificare pentru campionatul mondial din 2010. Desi echipa sa a pierdut in final cu scorul de 12 –1, Ott a fost sarbatorit ca un veritabil campion, golul sau fiind prima si singura reusita oficiala pentru Samoa la aceasta competitie.

De altfel, in aceeasi competitie, scorul de 0-4 inregistrat in fata echipei nationale a statului Tonga a fost considerat un adevarat succes, fiind cea mai mica diferenta inregistrata in toata campania de calificare. Golaverajul final al echipei samoane fiind, in urma celor 6 partide disputate, de 39 –1.

Chiar daca succesele au ocolit-o pana acum, Samoa Americana si-a desemnat deja eroii, cel mai important dintre acestia fiind Nicky Vitolio Salapu, portarul care s-a aflat intre buturile echipei sale in meciul de cosmar cu Australia, meci contand pentru calificarea la Campionatul Mondial din 2002. Desi a incasat nu mai putin de 31 de goluri, Salapu a fost desemnat cel mai bun jucator samoan de pe teren, salvandu-si echipa de la un scor de proportii astronomice.

Un alt jucator notabil este Natia Natia, autorul primului gol oficial dintr-o campanie de calificare la un campionat mondial. Performanta sa a avut loc in fata selectionatei statului Vanuatu, cu ocazia preliminariilor Campionatului Mondial din 2006. Samoa Americana a pierdut meciul cu scorul de 9-1.


Citeste partea a doua a articolului "Altfel de campioni"

Citeste prima parte a articolului "Altfel de campioni"