D. A. Sturdza și asaltul asupra guvernării conservatoare

În cadrul congresului de la Iaşi, din 18/20 noiembrie 1892, D. A. Sturdza devine președinte al Partidului Național Liberal. În fața lui se ridicau noi provocări. Liberalii veneau după lunga conducerea a Brătienilor și trebuiau să își regăsească suflul politic pentru a reveni la guvernare.

D. A. Sturdza s-a implicat masiv în redactarea unui nou program pentru liberali menit să readucă partidul la guvernare.

• O reptilă mumificată de acum 289 de milioane de ani ne arată de ce respirăm așa…
• Un eveniment de acum 4.200 de ani ar fi contribuit la prăbușirea Vechiului Regat Egiptean

Programul avea rolul de a ,,îndruma partidul pe un nou făgaș”, iar prin îndeplinirea obiectivelor sale se urmărea realizarea ,,unui mare progres în toate domeniile vieții social-economice şi politice”.

O „chartă mobilizatoare” pentru liberali

Noul program se dorea o veritabilă „chartă mobilizatoare”, în sensul concentrării „forțelor liberale” într-un moment când, după guvernele junimiste (conservatoare) din perioada 1888-1892, începea să se înfiripe ideea în societate a unei ,,mari guvernări conservatoare”.

Liberalii acuzau extrem de dur guvernele conservatoare de promovarea unor măsuri în direcția creșterii rolului administrativ-centralizator în viaţa publică, dar și de sporirea fiscalității, prin accentul pus pe impozite, pe cheltuieli de la buget şi nu pe economii sau investiții etc.

În programul de la Iaşi, din 1892, au fost avansate principii care trebuiau să atragă poporul, precum: „domnia legilor”, „libertatea alegerilor”, „descentralizarea administrativă”. Au fost abordate deschis și probleme mai spionase, precum „chestiunea” țărănească, a Bisericii, a învățământului public, a Armatei, a Finanțelor, a Economiei, a Justiției şi a Afacerilor Străine, de o manieră ce trebuia să conducă la revigorarea mișcării liberale în societatea românească din ultimul deceniu al secolului al XIX-lea.

Așa cum era de așteptat, programul a generat și critici aprige. A fost considerat uneori ca fiind lipsit de importanță reală și plin de promisiuni.

Dar lupta cu conservatorii era una extrem de aprigă în acele momente. Conservatorii nu se clinteau de la guvernare și păreau să aibă în continuare susținerea regelui Carol I, pentru care exponenții „partidului bunelor tradiții păreau a oferi garanții temeinice în sensul menținerii ordinii constituționale” şi pentru orientarea politicii externe pe axa reprezentată de tratatul din 1883.

Conservatorii, acuzați de „trădarea cauzei naționale”

Pentru a contracara pozițiile guvernamentale ale conservatorilor, liberalii au declanșat încă din 1893 o campanie de presă furibundă împotriva adversarilor politici, au inițiat întruniri publice și au dus o opoziție activă care a culminat cu retragerea național liberalilor de la votul Legii minelor („legea Carp”) din 17/29 aprilie 1895, însă chiar și așa conservatorii nu dădeau semne că ar fi „obosit” la guvernare.

În această situație, D. A. Sturdza s-a axat pe problema românilor din Austro-Ungaria, problemă în strânsă conexiune cu o alta, la fel de sensibilă, a orientării politicii externe.

În momentul procesului „memorandiştilor” din Transilvania, după ce a avut „convorbiri tainice” cu Ion Rațiu, lider al Partidului Național Român din Transilvania, Sturdza a declanșat o campanie vehementă împotriva guvernului conservator, acuzat de la tribuna Parlamentului că ar fi trădat cauza națională. Sub acuzele liberalilor, conservatorii au fost scoși de la guvernare de Carol I, iar liberalii erau invitați să constituie un nou guvern.

Vă recomandăm să citiți și:

Cum a ajuns D. A. Sturdza președinte al PNL

Brătianu și cea mai mare bătălie diplomatică

O promisiune liberală transpusă cu ajutorul regelui Ferdinand: „Vi se va da pământ”

Începutul ascensiunii lui Ionel Brătianu

Schimbarea generațiilor politice la liberali la sfârșitul secolului al XIX-lea

Gheorghe Brătianu, de la participarea la Al Doilea Război Mondial, la moartea în inchisoarea comunistă

Gheorghe I. Brătianu, istoricul care a creat și a acționat

Carol I și Ion C. Brătianu, în vremea alegerilor dificile

Independența României, Ion C. Brătianu și Rusia

Cum a rămas Ion C. Brătianu fără miros pentru toată viața

Ion C. Brătianu, premierul liberal care a scăpat de patru ori de la moarte. Două au fost atentate

Cine a decis intervenția Armatei Române în războiul ruso-turc din 1877

24 mai 1875 – înființarea Partidului Național Liberal

Sabina Cantacuzino, sfătuitoarea fraților Brătianu

Ionel Brătianu, Austro-Ungaria și Rusia

Alexandru G. Golescu, fondatorul Monetăriei Statului

Cum au vrut liberalii să reformeze România înainte de Primul Război Mondial

Cum s-au organizat liberalii imediat după ce s-a încheiat Primul Război Mondial

Liberalii și interzicerea comuniștilor

Liberalii și problemele industrializării României după Primul Război Mondial

Ionel Brătianu, despre intrarea țării în Primul Război Mondial: „Este o partidă în care România îşi joacă existenţa”

Liberalii și criza dinastică generată de principele moștenitor Carol

Influența lui Ionel Brătianu asupra Regelui Ferdinand a adus România în tabăra câștigătorilor

Liberalii și prima amenințare majoră a bolșevicilor asupra României

Cum a ajuns Ionel Brătianu președintele PNL și prim-ministru al României

Ionel Brătianu, Banatul și Take Ionescu

Politica externă a României în primul deceniu al secolului al XX-lea

Liberalii și dezvoltarea industriei românești de la sfârșitul secolului al XIX-lea

Primul guvern liberal din istoria României

Distanțarea României de Tripla Alianță și susținerea Transilvaniei

Aderarea României la Tripla Alianță, mijloc de asigurare a securității după obținerea independenței

Proclamarea Regatului României

Cum a pregătit diplomatic guvernul lui Ion C. Brătianu obținerea independenței României

Reorganizarea PNL după Primul Război Mondial

Ionel Brătianu, omul în fața căruia Antanta a șovăit, iar Puterile Centrale s-au amăgit

Nicolae Gane, primarul scriitor care a adus tramvaiul și apa la Iași

Cum au gândit liberalii viitorul politic al României Mari

Petre Sebeșanu Aurelian, primul economist și agronom din Academia Română

Grigore Procopiu: „Partidul Liberal e dator să dea țării o îndrumare, larg, dar adevărat democratică”

Ion Ghica, boierul liberal care susținea apariția unei industrii naționale

Vila Florica, locul de suflet al Brătienilor unde s-au luat mari decizii pentru soarta României

Vasile Lascăr, omul care a pus bazele poliției române moderne

Cum i-a impresionat liberalul Ionel Brătianu pe liderii Antantei

Ion Gheorghe Duca: „Am fost primul ministru care după Unire a mers în Transilvania”

I. G. Duca, marele om de stat care a sfârșit tragic

Vintilă Brătianu și politica liberală „prin noi înșine”

Constituția liberală din 1923 și „spiritul unei democrații desăvârșite”

Spiru Haret, matematicianul care a renunțat la o carieră academică de succes în Occident pentru a ridica România din analfabetism

Ion Nistor, artizanul unirii Bucovinei cu România, închis forțat la Sighet pentru că a fost ministru

Ion C. Brătianu și cea mai lungă guvernare din istoria democratică a României

Un moment cheie în istoria României: Ionel Brătianu la Conferința de Pace de la Paris

Ionel Brătianu, patriarhul României Mari