Femeile-pilot din cel de-Al Doilea Război Mondial: Una dintre ele a devenit prima femeie comandant de aeroport din Europa

Scopul acestui grup era de a transporta avioane în situaţii aflate în afara câmpului de bătălie, eliberând piloţi de luptă pentru a lupta în Bătălia Angliei şi, în cele din urmă, în cea din Europa. Conform War History Online, piloţii din cadrul ATA nu erau persoane antrenate să piloteze în cadrul războiului. Printre cei aleşi pentru a îndeplini acest rol s-au aflat atât femei, cât şi bărbaţi cu afecţiuni fizice ce îi împiedicau să participe direct la luptă. 

Unul dintre piloţi a fost Molly, ce s-a alăturat organizaţiei pe când avea 17 ani şi doar câteva de ore de zbor la activ. În momentul în care Molly s-a alăturat grupului, în echipă mai existau alte 160 de femei. Avionul preferat al tinerei era Supermarine Spitfire deoarece decola uşor, iar din acel punct „cerul era al tău”. 

• Erwin Schrödinger și „pisica” care a schimbat fizica: povestea unui laureat Nobel exilat de naziști
• Scriitoarea care a semnat „cel mai important roman în limba engleză”

Pe parcursul carierei sale în organizaţie, Molly a pilotat 500 de aeronave şi a supravieţuit unei prăbuşiri controlate. Faţă de alţi piloţi din ATA, Molly a fost extrem de norocoasă deoarece 170 dintre ei au fost atacaţi de inamici. 

Femeile erau uneori „mai ferme decât bărbaţii”

În istoria Angliei, crearea organizaţiei ATA a reprezentat un punct important deoarece era prima situaţie în care femeile şi bărbaţii erau colegi în acelaşi loc de muncă. Însă au existat multe persoane care considerau că femeile nu au capacitatea de a pilota o aeronavă de luptă. Editorul publicaţiei Aeroplane scria, în 1941, că femeile care credeau că puteau pilota un avion de luptă, dar care nu erau suficient de deştepte nici măcar să de-a cu mopul pe jos, prezintă o „ameninţare”. Alţi piloţi, precum Peter Geroge, au declarat că femeile de la manşa avionului erau uneori mai „ferme decât bărbaţii”. 

Pentru munca pe care o efectua, Molly primea încurajări de soţul ei, care se afla şi el pe front. La o săptămână după Operaţiunea Neptun (Debarcarea în Normandia), Molly a aflat că tancul în care se afla soţul său a fost spulberat. Însă bărbatul a supravieţuit, lucru pe care Molly avea să-l afle abia după şase luni de zile. Acesta a rămas închis timp de 11 luni înainte să se poată reîntoarce acasă. 

La 80 de ani de la primul zbor al unui aparat Spitfire, The Royal British Legion a comemorat importanţa pe care ATA a avut-o în cadrul războiului. Din nefericire, Molly a murit înainte de comemorare. Însă, foştii ei colegi, Joy Lofthouse şi Mary Ellis, au reuşit să participe. Joy s-a alăturat organizaţiei la un an după Molly. Avea 20 de ani când s-a înscris, în 1943. A învăţat să piloteze 18 aeronave diferite, inclusiv Spitfire. 

Mary s-a alăturat ATA în 1941 şi a pilotat 76 de aeronave diferite. După ce ATA şi-a încetat activitatea, Mary a continuat să lucreze ca pilot. De asemenea, a lucrat ca pilot personal pentru bărbatul care avea să cumpere aeroportul Sandown din insula Wight. Atunci când a fost numită director general, a devenit prima femeie comandant de aeroport din Europa. 

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: