Oamenii cu viață foarte lungă au sângele diferit, arată un nou studiu

Centenarii, cândva considerați rari, au devenit ceva normal. Aceștia reprezintă grupul demografic al populației lumii cu cea mai rapidă creștere, cifrele dublându-se aproximativ la fiecare zece ani începând cu anii 1970. Iată ce diferențe prezintă sângele oamenilor cu viață foarte lungă.

Cât timp pot trăi oamenii și ce anume determină o viață lungă și sănătoasă au fost lucruri de interes dintotdeauna. Platon și Aristotel au discutat și au scris despre procesul de îmbătrânire în urmă cu peste 2.300 de ani.

• Cum au trecut razele cosmice prin atmosfera Pământului acum 41.000 de ani?
• Ce s-a întâmplat după ce oamenii de știință au declanșat mini-cutremure în laborator

Totuși, căutarea de a înțelege secretele din spatele longevității excepționale nu este ușoară. Ea implică dezvăluirea interacțiunii complexe a predispoziției genetice și a factorilor stilului de viață și a modului în care aceste elemente interacționează de-a lungul vieții unei persoane.

Ce ne spune sângele oamenilor cu viață foarte lungă?

Acum, un studiu recent, publicat în GeroScience, a dezvăluit câțiva biomarkeri comuni, printre care se numără nivelurile de colesterol și de glucoză, la persoanele care trăiesc peste 90 de ani, notează cercetătoarea Karin Modig, de la Karolinska Institutet (Suedia).

Nonagenarii și centenarii au fost de multă vreme de interes intens pentru oamenii de știință, deoarece ne pot ajuta să înțelegem cum să trăim mai mult și, poate, de asemenea, cum să îmbătrânim cu o sănătate mai bună. Până acum, studiile asupra centenarilor au fost adesea la scară mică și s-au concentrat pe un grup selectat, de exemplu, excluzând centenarii care locuiesc în case de îngrijire.

Acesta este cel mai mare studiu care compară profilurile biomarkerilor măsurate de-a lungul vieții în sângele oamenilor cu viață foarte lungă și al celor cu viață mai scurtă de până în prezent.

Au fost comparate profilurile biomarkerilor persoanelor care au continuat să trăiască după vârsta de 100 de ani și ale celor cu viață mai scurtă și a fost investigată legătura dintre profiluri și șansa de a deveni centenar, scrie Science Alert.

Ce biomarkeri au fost analizați?

Cercetarea a inclus date de la 44.000 de suedezi care au fost supuși evaluărilor de sănătate la vârsta de 64-99 de ani; aceștia erau un eșantion din așa-numita cohortă Amoris. Acești participanți au fost apoi urmăriți prin datele din registrul suedez timp de până la 35 de ani. Dintre acești oameni, 1.224, sau 2,7%, au trăit până la 100 de ani. Marea majoritate (85%) a centenarilor erau femei.

Au fost incluși 12 biomarkeri din sânge, legați de inflamație, metabolism, funcție hepatică și renală, precum și potențiala malnutriție și anemie. Toate acestea au fost asociate cu îmbătrânirea sau cu mortalitatea în studiile anterioare.

Biomarkerul legat de inflamație a fost acidul uric, un produs rezidual din organism cauzat de digestia anumitor alimente.

Cercetătorii au analizat și markeri legați de starea și funcția metabolică, inclusiv colesterolul total și glucoza, și cei legați de funcția hepatică, cum ar fi alanina aminotransferaza (Alat), aspartat aminotransferaza (Asat), albumina, gama-glutamil transferaza (GGT), fosfataza alcalină (Alp) și lactat dehidrogenaza (LD).

Echipa a analizat, de asemenea, creatinina, care este legată de funcția rinichilor, și fierul și capacitatea totală de legare a fierului (TIBC), care este legată de anemie. În cele din urmă, a fost investigată și albumina, un biomarker asociat cu nutriția.

Sângele oamenilor cu viață foarte lungă este diferit, dar cum?

S-a descoperit că, în general, cei care au ajuns la o sută de ani de la naștere au avut tendința de a avea niveluri mai scăzute de glucoză, creatinine și acid uric începând cu 60 de ani. Deși valorile mediane nu au diferit semnificativ între centenari și non-centenari pentru majoritatea biomarkerilor, centenarii au afișat rareori valori extrem de mari sau scăzute.

De exemplu, foarte puțini dintre centenari aveau un nivel de glucoză peste 6,5 mai devreme în viață sau un nivel al creatininei peste 125.

Pentru mulți dintre biomarkeri, atât centenarii, cât și non-centenarii au avut valori în afara intervalului considerat normal în ghidurile clinice. Acest lucru este datorat probabil faptului că aceste linii directoare sunt stabilite pe baza unei populații mai tinere și mai sănătoase.

Explorând care biomarkeri din sângele oamenilor cu viață foarte lungă au fost legați de probabilitatea de a ajunge la 100 de ani, s-a constatat că toți, cu excepția a doi (alat și albumină), dintre cei 12 biomarkeri au arătat o legătură cu probabilitatea de a împlini 100 de ani. Acest lucru a rămas valabil chiar și după ce au fost luate în considerare vârsta, sexul și bolile.

Persoanele cu nivelurile cele mai scăzute de colesterol și fier dintr-un total de cinci grupuri au avut o șansă mai mică de a ajunge la 100 de ani în comparație cu cele cu niveluri mai ridicate. În același timp, persoanele cu niveluri mai ridicate de glucoză, creatinină, acid uric și markeri ai funcției hepatice au avut, de asemenea, șanse mai mici de a deveni centenare.

Cercetătorii spun că ar putea fi vorba și despre noroc

În termeni absoluți, diferențele au fost destul de mici pentru unii dintre biomarkeri, în timp ce pentru alții diferențele au fost ceva mai substanțiale.

Pentru acidul uric, de exemplu, diferența absolută a fost de 2,5 puncte procentuale. Asta înseamnă că persoanele din grupul cu cel mai scăzut acid uric au avut șanse de 4% să împlinească 100 de ani, în timp ce în grupul cu cel mai mare nivel de acid uric doar 1,5% au ajuns la 100 de ani.

Chiar dacă diferențele descoperite au fost în general destul de mici, ele sugerează o potențială legătură între sănătatea metabolică, nutriție și longevitatea excepțională.

Studiul, cu toate acestea, nu permite nicio concluzie despre care factori de stil de viață sau gene sunt responsabile pentru valorile biomarkerilor.

Totuși este rezonabil să ne gândim că factori precum nutriția și consumul de alcool au un rol. Ținerea evidenței valorilor rinichilor și ficatului, precum și a glucozei și a acidului uric pe măsură ce îmbătrânim probabil că nu este o idee rea, spune Modig.

Acestea fiind spuse, probabil că norocul are și el un rol la un moment dat în atingerea unei vârste excepționale. Dar faptul că diferențele dintre biomarkeri ar putea fi observate cu mult timp înainte de moarte sugerează că genele și stilul de viață pot avea, de asemenea, un rol.

Vă recomandăm să citiți și:

Cele mai populare mituri despre creierul uman

Un expert dezvăluie 3 pași simpli prin care să-ți accelerezi metabolismul

Un medicament „unic”, extrem de eficient pentru pierderea în greutate, aprobat în Marea Britanie

Semnal de alarmă tras de cercetători: alimentele ultraprocesate cresc riscul bolilor de inimă